03Fracturile sunt ruperi totale sau parţiale ale unui os, determinate de cauze accidentale.
De cele mai multe ori, se rup oasele mai lungi ale membrelor, fracturile apărând mult mai uşor atunci când osul este bolnav, sau la bătrâni, la care oasele sunt rarefiate.
Semnele după care putem recunoaşte o fractură se pot împărţi în două categorii: semne de probabilitate şi semne de certitudine.
Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:
- durerea locală care apare brusc, în momentul accidentului, este situată exact la locul fracturii, se exagerează prin apăsarea focarului de fractură şi diminuează după imobilizarea corectă;
- deformarea locală, care ţine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractură;
- impotenţa funcţională (imposibilitatea folosirii membrului fracturat)
- echimoza (vânătaia) locală care apare mai târziu, a doua  sau a treia zi de la accident
Semnele de siguranţă ale unei fracturi sunt:
- mobilitatea anormală la nivelul focarului de fractură, în funcţie de axele osului respectiv;
- frecarea osoasă;
- lipsa de transmitere a mişcării la distanţă;
- întreruperea traiectului osos, care se poate pune în evidenţă doar la oasele care se găsesc imediat sub piele.
Atenţie! Nu se insistă prea mult la cercetarea semnelor de siguranţă ale unei fracturi deoarece mobilizarea capetelor osoase poate provoca rănirea unor artere sau a unor nervi din vecinătate.
Primă măsură pe care trebuie să o luăm în cadrul primului ajutor este verificarea atentă a stării accidentatului şi căutarea unor leziuni existente. În cazul în care accidentatul are o hemoragie puternică, se procedează de urgenţă la oprirea acesteia. În cazul unei fracturi închise, se trece la imobilizarea şi transportul bolnavului.
Imobilizarea unei fracturi se face de cele mai multe ori provizoriu, cu mijloacele pe care le găsim la îndemână. Se pot folosi atele din orice material (lemn, metal, carton).
Pentru membrul superior: pentru clavicula se utilizează doi colaci de pânză răsuciţi şi legaţi la spate;pentru braţ se utilizează 1-2 atele aplicate pe braţ şi apoi legarea braţului de torace;pentru antebraţ se utilizează 1-2 atele aplicate pe antebraţul respectiv şi suspendarea antebraţului, cu ajutorul unei feşi legate de gât.
Pentru membrul inferior: de obicei imobilizarea cuprinde în întregime membrul respectiv. În cazul în care avem 2 atele, acestea se aşează fata în faţă, pe părţile laterale ale piciorului, în cazul în care nu avem decât o atelă , o aşezăm pe partea laterală a piciorului şi folosim, că a doua atelă, celălalt picior, legând strâns picioarele accidentatului.
Pentru fixarea oricărui fel de atela, trebuie să avem grijă ca acestea să apese pe răni sau să producă dureri accidentatului. În acest scop, orice obiect folosit drept atela va trebui să fie înfăşurat în faşă, în brâu sau în pânză.
Ca regulă generală, orice atelă bine aşezată trebuie să depăşească şi deasupra şi dedesubt ambele articulaţii ale osului fracturat, imobilizându-le.
Pentru orice accident suspect de o leziune a coloanei vertebrale se iau următoarele măsuri :
- se urmăreşte menţinerea permanentă a coloanei vertebrale în linie dreaptă, capul fiind ţinut ceva mai jos decât piciorele ;
- capul şi gâtul accidentatului se menţin într-o poziţie care să asigure permenabilitatea cailor respiratorii superioare ;
- imobilizarea unui accidentat cu leziuni ale coloanei vertebrale se face pe un plan tare (uşa, scândura lada) pe care bolnavul este aşezat cu faţa în sus, între perne ;
Luxaţiile sunt poziţii vicioase ale oaselor care alcătuiesc o articulaţie şi se produc de obicei în acelaşi mod ca şi fracturile.
Semnele caracteristice ale unei luxaţii sunt:
- durerea locală ;
- deformarea regiunii respective;
- limitarea mişcărilor;
 - atitudinea anormală a membrului luxat;
 - scurtarea sau lungirea membrului lezat.
Primul ajutor trebuie să se rezume doar la imobilizarea provizorie.
Entorsele - sub denumirea de entorsă se înţelege ansamblul unor leziuni produse într-o articulaţie ca urmare a unei mişcări forţate de torsiune.
Cele mai frecvente sunt entorsele la nivelul extremităţilor ( degete, pumni, glezne).
Semnele unei entorse sunt :
- durerea intensă ce apare imediat după traumatism ;
- umflarea regiunii respective ;
- imposibilitatea folosirii membrului lezat ;
Primul ajutor la entorse cuprinde doar imobilizarea provizorie şi transportul accidentatului la unitatea medico-sanitara cea mai apropiată.

Prof. Olteanu Mariana
Şcoala Gimnazială Nr.1 Valea Iaşului
(Postat aprilie 2017)          

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top