Umiditatea atmosferică poate influenţa dinamica agenţilor poluanţi în două moduri:
# fizic - prin absorbţie la suprafaţa pulberilor în suspensie favorizând precipitarea lor,
# chimic - prin reacţii chimice de adiţie sau hidroliză.
O parte din oxizii poluanţi din aer se depozitează sub formă uscată pe suprafeţe, aşa cum sunt frunzele copacilor unde, în reacţie cu umiditatea acestora se transformă în compuşi cu caracter acid sau pot pătrunde direct prin frunze, alterând metabolismul plantelor. Altă parte a poluanţilor ajung pe pământ sau în ape, generând „ploile acide”.
Pentru înţelegerea termenului de „ploaie acidă”, vom specifica ce reacţii chimice au loc în mediu:
CO2 + H2O —› H2CO3
2 NO2 +H2O —› HNO3 + HNO2
HNO2 + O3 —› HNO3 + O2
SO2 + H2O —› H2SO3
H2SO3 + O3 —› H2SO4 + O2
2 SO2 + O2 —› 2SO3
SO3 + H2O —› H2SO4
Oxidarea SO2  la SO3 se realizează catalitic datorită pulberilor de aluminiu, vanadiu sau fier ce poluează atmosfera, a monoxidului de azot din gazele nitroase sau a ozonului din aer.
Statisticile arată că la nivel mondial  ploile acide au afectat cam 43 mil. ha lacuri din nordul Norvegiei care acum sunt lipsite de peşte, iar 4 000 de lacuri din Suedia sunt „moarte”, flora şi fauna lor fiind deteriorate.
În România s-a pus în aplicare prevederile Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, acest lucru realizându-se prin Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului (SNEGICA). Piteştiul este unul din oraşele în care calitatea aerului este monitorizată prin staţii  de tip trafic.
În cazul copacilor, ploile acide provoacă pierderea frunzelor, creşteri anormale, reducerea capacităţii de reproducere sau diminuarea sistemului radicular.
În zona lacurilor, ploile acide omoară peştii. Apa devine acidă şi dizolvă din sol sărurile metalelor grele ca aluminiul, zincul, cadmiul sau plumbul. Acestea se vor acumula în apă dar şi în organisme, intoxicându-le.
Cum se manifestă acţiunea poluanţilor ce apar în ploile acide? Iată câteva exemple concrete:
Sărurile de aluminiu se solubilizează la pH ~ 5; în apă precipită sub formă de Al(OH)3 care blochează sistemul respirator al peştilor, aceştia murind prin sufocare.
SO2 distruge vegetaţia prin inhibarea procesului de fotosinteză, are acţiune asupra clorofilei şi precipită taninurile din plante. Acest poluant acidifiază solul şi apa mobilizând prin dizolvare metalele toxice care vor afecta puternic copacii. Sărurile solubile de aluminiu atacă rădăcinile, în timp ce din aer SO2 acţionează asupra frunzelor.
Acidul azotic şi acidul azotos, formaţi în urma reacţiilor oxizilor de azot cu apa, precipită proteinele blocând funcţiile celulare ale plantelor.
Efectele ploii acide asupra solului depind şi de valoarea pH-ului acestuia. Solurile alcaline pot prelua o parte din acizi în timp ce solurile acide sunt mai vulnerabile.
Un alt factor important în acţiunea de distrugere a pădurilor este ozonul ce se formează prin mecanism fotochimic din NO2 în prezenţa hidrocarburilor. Ozonul distruge membrana celulară din acele coniferelor, din frunze, ceea ce uşurează sarcina ploilor acide de a extrage zincul, fenomen ce duce la îngălbenirea frunzelor.
Efectele poluanţilor se manifestă şi asupra oamenilor, a clădirilor, operelor de artă, pavajelor, deci asupra tuturor materialelor cu care vin în contact.

Bibliografie:
Pricope Laura, Pricope Ferdinand, „Poluarea mediului si conservarea naturii”, Editura: Vladimed – Rovimed, 2008
Giurgiu V., „Save the Romanian Forests”, National and European Patrimony, Societatea Progresul Silvic, Bucureşti, 1994
Pricope Ferdinand, „Poluarea mediului si conservarea naturii”, Rovimed Publishers, 2007.
Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător

Prof. Carmen Petreanu, Şcoala Gimnazială „Marin Preda”, Piteşti
Prof. Popa Viorel, Liceul Teoretic „Ion Mihalache”, Topoloveni
(Postat aprilie 2017)

• Prec
• Mai departe