05Toţi copiii au ceva de spus astăzi şi vor avea o contribuţie mâine în lumea adulţilor. Fiecare este caracterizat de un ritm şi un stil de învăţare.
O preocupare majoră a fiecăruia dintre noi este cunoaşterea reală a individualităţii elevilor cu care lucrăm, fapt care conduce la o individualizare a acţiunilor pedagogice, la o tratare diferenţiată a elevilor în funcţie de posibilităţile şi înclinaţiile lor.
Pentru stimularea motivaţiei la învăţătură în cadrul orelor de matematică, am abordat în special activitatea diferenţiată mergând până la individualizarea sarcinilor în funcţie de particularităţile individuale. Sarcinile propuse spre rezolvare au fost concepute gradual din punct de vedere al dificultăţii, oferindu-i posibilitatea copilului să-şi demonstreze capacitatea de progres cu fiecare pas rezolvat în cadrul sarcinilor propuse, ceea ce ii conferă mai multă siguranţă şi încredere în sine, motivându-l în vederea realizării paşilor următori.
Problema tratării diferenţiate a elevilor conform particularităţilor de vârstă şi individuale, a fost abordată, sub un aspect sau altul, de către toţi marii gânditori şi practicieni din domeniul educaţiei.
Tratarea diferenţiată creează situaţii favorabile fiecărui elev, descoperind şi stimulând interesele, aptitudinile şi posibilităţile de afirmare ale individului. Egalitatea şanselor de formare presupune drepturi egale de învăţătură, unitatea obiectivelor, finalităţilor şi scopurilor învăţăturii, dar nu reprezintă identitatea sau uniformitatea de tratament didactic. Diferenţierea vizează tehnologia didactică, diferenţierea sarcinilor de muncă independentă în clasă sau acasă, stimularea iniţiativelor şi intereselor personale ale elevilor.
Distingem trei moduri de organizare şi desfăşurare a activităţii de învăţare: activitatea frontală, pe grupe sau pe echipe şi individuală.
Activitatea frontală cu întreaga clasă este cerută pe de o parte de caracterul de masă al învăţătorului, pe de altă parte de virtuţile educative ale colectivului.
Activitatea în grup sau în echipă, forma cea mai nouă în practica şcolară, constă în efectuarea unor sarcini comune sau diferite de către colective de 3-5 elevi. Ea ocupă o poziţie intermediară între activitatea frontală şi cea individuală, nivelul şi eficienţa ei depinzând de pregătirea pe care o au elevii de a lucra atât în colectiv cât şi individual.
Activitatea individuală înlesneşte fiecărui elev realizarea unei sarcini didactice, independent de colegii săi, beneficiind mai mult sau mai puţin de ajutorul învăţătorului. Ea asigură antrenarea elevilor la un efort propriu. Activitatea independentă se poate realiza în diferite moduri: activităţile cu teme comune pentru toţi elevii clasei, cu teme diferenţiate pe grupe de nivel sau cu teme diferenţiate pe grupe de nivel sau cu teme diferenţiate pentru fiecare elev.
Iată câteva dintre modalităţile practice folosite în mod diferenţiat în cadrul orelor de matematică.
1. Fişe de muncă independentă
2. Jocuri didactice matematice
3. Tema pentru acasă
Fişele de muncă independentă au avut diferite scopuri: fişe de dezvoltare, fişe de consolidare, fixare şi recuperare şi fişe de creativitate.
Pentru fişele de dezvoltare am ales exerciţii care să pună probleme în faţa elevilor foarte buni, să le solicite efort, iar restul elevilor au lucrat individual pe caiete de muncă individuală şi pe tablă.
Fişele de consolidare, fixare şi recuperare au avut ca scop corectarea greşelilor colective şi individuale pe care le-au făcut elevii în efectuarea operaţiilor de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire. Ca sarcini aveau: rezolvaţi, calculaţi, aflaţi, completaţi sau daţi exemple de ... ...
În fişele de creativitate le-am cerut să interpreteze, să descopere noi relaţii, să construiască noi sisteme, să efectueze calcule care solicită creativitatea, să rezolve şi să compună probleme. Am pus accent pe dezvoltarea gândirii independente şi creatoare a elevilor.
Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă, stimulând iniţiativa şi creativitatea elevilor. Jocurile didactice pot fi folosite în diferite momente ale lecţiei, urmărind diferite scopuri: unele în formarea numărului natural, altele în legătură cu şirul numerelor naturale sau jocuri didactice în predarea operaţiilor aritmetice.
O altă activitate diferenţiată este tema pentru acasă.  Am aplicat teme diferenţiate cu ajutorul fişelor de lucru pe grupe omogene şi individual. În acest scop teme care urmau să fie efectuate le-am diferenţiat sub aspectul conţinutului, volumului, efortului intelectual şi timpului de efectuare. Temele pentru acasă trebuie să fie dozate în aşa fel încât să nu depăşească puterea de muncă şi de înţelegere a copiilor şi mai ales să nu le ocupe mult timp. Ea poate să fie diferenţiată ori de câte ori este posibil sau necesar, să fie controlată permanent şi minuţios, să cuprindă ceea ce au învăţat, ce au înţeles, nu lucruri pe care nu le pot rezolva.
Tratarea diferenţiată a elevilor are o mare importanţă deoarece este o condiţie a progresului şcolar. Randamentul maxim poate fi atins numai atunci când sarcina de rezolvare se află la limita superioară capacităţilor sale de rezolvare. Rezolvarea sarcinii înseamnă punerea în acţiune a potenţialului intelectual de care dispune şi a efortului de care este capabil.
Rezultatul obţinut este perceput şi trăit de elev ca un veritabil succes. Atunci când sarcina depăşeşte limita capacităţii personale sau se află sub nivelul acestora, rezultatul poate fi perceput ca un eşec care îl demobilizează. De aceea, formularea sarcinilor de învăţare trebuie să respecte particularităţile individuale şi ritmul de învăţare al fiecărui elev.

Bibliografie:
Tribuna învăţământului, anul LVI, nr. 787
Cosmovivi, A., Iacob, L. , Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi 1999

Prof. înv. primar  Pantazeanu Lavinia-Elena
Școala Gimnazială Tudor Vladimirescu – Pitești
(Postat martie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top