04,,Matematica este arta de a da acelaşi nume unor lucruri diferite” (Poincaré), ,,este o ştiinţă a analogiilor “(Banach), un adevărat triumf al metaforei, care ne permite să ne mişcăm între diferite niveluri de abstracţie şi generalitate.
Este un lucru de necontestat faptul că tinerii au nevoie de modele; lipsa acestora, de multe ori ,,naşte monştri”, ducând la instalarea în nişele libere a unor personaje de o calitate îndoielnică. Matematica, o ştiinţă considerată, din păcate, de mulţi dintre elevi ca fiind destul de aridă, are o istorie jalonată ca de un fir roşu de numeroase modele, cunoaşterea acestora constituind, în sine, atât un element mobilizator pentru învăţarea matematicii, cât şi  un prilej de sesizare a conexiunilor interdisciplinare între matematică şi alte discipline. „Dacă elevii ar afla, din manualele după care învaţă, despre bazele pitagoreice ale muzicii, despre rolul geometriei în descoperirea perspectivei în pictură şi despre regularităţile aritmetice care guvernează deopotrivă ritmurile naturii şi pe cele ale existenţei umane, atunci legătura nu ar mai părea singulară, ci în firea lucrurilor. Arta de calculator, rolul geometriei fractale în ştiinţă şi în artă deopotrivă, legăturile cu ştiinţa haosului nu ar mai părea bizarerii la modă, ci fenomene care se aşează, în mod firesc, într-o istorie milenară“. (Solomon Marcus - Paradigme universale) .
Se cunoaşte bine faptul că marii învăţaţi ai Antichităţii erau personalităţi polivalente, în acele timpuri existând convingerea că pot exista oameni care să deţină toată cunoaşterea. Astfel, Arhimede a avut contribuţii uriaşe în domeniile matematicii, astronomiei şi fizicii, Eratostene, matematician, astronom, geograf, istoric şi literat grec, a fost şi directorul bibliotecii din Alexandria, Euclid, matematician şi filozof grec, a cărui carte, Elementele, a fost timp de două milenii scrierea de căpătâi după care s-a predat  matematica, în sfârşit, Pitagora, ale cărui contribuţii în domeniile geometriei, astronomiei, muzicii şi filozofiei sunt de o extremă importanţă.
Mai târziu, Isaac Newton aduce tributul său ştiinţei prin impresionante descoperiri în domeniile matematicii, mecanicii şi astronomiei, Leonard Euler, cel despre care se spunea ,,Euler calculează aşa cum oamenii respiră şi vulturii planează în văzduh” a avut o prodigioasă activitate în mai multe domenii, aparent fără o legătură directă cu matematica, fiind un savant de o aleasă cultură: cunoştea istoria popoarelor, recita în întregime Eneida de Vergiliu, a lucrat la alcătuirea hărţii geografice a Rusiei , a scris lucrări de cercetare în domeniul muzicii. Nu sunt puţine exemplele de situaţii în care personalităţile matematicii fac proba unor calităţi care le completează şi umanizează într-un mod armonios portretul: Fermat, ce a studiat Dreptul la Toulouse, autodidact ca matematician, poate fi luat ca exemplu al pasiunii pure pentru această ştiinţă; el a ţinut vie atenţia întregii lumi matematice prin Marea teoremă ce-i poartă numele mai mult de trei sute de ani, soluţia dându-se în secolul al XX-lea folosind teoria fractalilor, cu siguranţă necunoscută în vremea lui Fermat. Se spune că, pe marginea Aritmeticii lui Diofant, Fermat menţionase: ,,Dispun pentru aceasta de o demonstraţie minunată, dar marginile cărţii sunt prea înguste ca să o pot scrie aici”. Sophie Germain, matematiciană franceză, oferă prin biografia ei o impresionantă lecţie de viaţă, fiind foarte sugestivă şi emoţionantă împrejurarea revelării talentului ei matematic: pe când avea 13 ani, citind în “Histoire des mathematiques” a lui J. E. Montucla episodul morţii lui Arhimede, a fost atât de impresionată, încât i-a rămas întipărită în minte întrebarea: cum poate fi acea ştiinţă care te poate capta în aşa fel încât să uiţi totul, chiar şi ameninţarea cu moartea?
Legăturile matematicii cu arta şi, în mod special cu lirica sunt de netăgăduit; fie ca mari personalităţi ale literaturii îşi aduc omagiul ,,reginei ştiinţelor”:
Victor Hugo scrie:
,,Geometrie! Algebră! Aritmetică! Zonă!
În care planul nevăzut taie conul Vag,
În care asimptota caută, unde hiperbola fuge.
Cristalizarea prismei în noapte: mare al cărei poliedru e groaznicul madrepor,
Nori groşi în care universul se evaporă în calcule.”
Cu inconfundabilul său umor, Păstorel Teodoreanu scrie în Geometrie bahică:
,,Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.”...., fie că mari matematicieni fac carieră în domeniul literaturii, cel mai drag nouă fiind matematicianul - poet argeşean, Dan Barbilian-Ion Barbu, ale cărui versuri din poezia Încheiere (Joc secund) constituie un adevărat crez poetico-matematic:
,,Fie să-mi clipească vecinice, abstracte,
În culoarea minţii, ca din prea vechi acte,
Eptagon cu varduri stelelor la fel,
Şapte semne, puse ciclic: El Gahel.”
De la aritmetică la teoria fractalilor, de la geometria făcută pe nisipurile Siracuzei la lingvistica matematică, această ştiinţă constituie o fascinantă călătorie, realizând conexiuni între cele mai diverse domenii.
,,Am fost educaţi în înţelegerea competenţei şi profesionalismului în sensul formaţiei monodisciplinare, deci a rămânerii în interiorul unei singure discipline: matematica, fizica, chimia, biologia, lingvistica, literatura etc. Cum iese cineva din disciplina în care şi-a susţinut o licenţă sau un doctorat riscă să fie considerat diletant. Dar o carte ca aceea a lui Werner Heisenberg, ,,Paşi peste graniţe”, ne avertizează că îndrăzneala culturală este şi aceea a traversării frontierelor dintre discipline. … Nu mai putem înţelege un fenomen dacă-l privim fragmentar, adică într-un mod local de manifestare a sa; trebuie să-l raportăm la integralitatea sa. De exemplu, nu putem înţelege într-un mod profund curentele moderniste în artă, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, dacă nu luăm în considerare ceea ce s-a petrecut în acea perioadă în evoluţia ştiinţei şi a filozofiei. Procedând comparativ şi global, vom constata că toate s-au aflat sub emergenţa paradigmei energiei, a logicilor neclasice, a structuralismului şi a geometriilor neeuclidiene, a reprezentărilor cuantificate şi a teoriei relativităţii.’’ (Solomon Marcus - Întâlnirea extremelor).

BIBLIOGRAFIE:
- VARIA MATHEMATICA - GEORGE ANDONE
- SOLOMON MARCUS - PARADIGME UNIVERSALE
- SOLOMON MARCUS - ÎNTÂLNIREA EXTREMELOR
- VASILE BOBANCU - CALEIDOSCOP MATEMATIC

Prof. Mariana Vega
 Şcoala ,,Mircea cel Bătrân” Piteşti      
(Postat martie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top