14Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi să schimbi lumea”, Nelson Mandela.
Educaţia în vederea dezvoltării durabile nu este un program particular, ci este mai degrabă un punct central, atât pentru multiplele forme ale educaţiei deja existente, cât şi pentru cele ce urmează a fi create. Educaţia privind dezvoltarea durabilă susţine eforturile de a regândi programul şi sistemul educaţional  (metodologie şi conţinut) al societăţilor slab dezvoltate. Aceasta afectează toate componentele educaţiei propriu-zise: legislaţie, politică, finanţe, curriculum, instruire, învăţare, evaluare. Astfel educaţia în vederea dezvoltării durabile apelează la procesul de învăţare continuă şi recunoaşte faptul că nevoile educaţionale ale persoanelor se schimbă pe tot parcursul vieţii lor. Multe persoane şi organizaţii din întreaga lume pun deja în aplicare educaţia în vederea dezvoltării durabile (de exemplu, un profesor a introdus teme de sustenabilitate în învăţământul primar folosind metode participative, un lucrător în dezvoltarea comunităţii a încercat să sensibilizeze cetăţenii cu privire la drepturile care li se refuză, un lucrător din sănătatea publică a organizat un curs de formare prin care îi învăţa pe oameni să scoată apa din surse curate).Termenul de sustenabilitate , asociat cel mai adesea cu dezvoltarea durabilă, a fost introdus prin Raportul Comisiei Brundtland din 1987. Conform acestui prim document oficial, dezvoltarea durabilă are trei dimensiuni: ecologică, economică și de echitate, și este înțeleasă ca o sumă de acțiuni prin care "nevoile curente sunt îndeplinite fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a își îndeplini propriile nevoi” (conform Raportului din 1987 al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare) În ultimii ani, conceptul de dezvoltare durabilă a evoluat spre integrarea de domenii tot mai complexe, care abordează într-un spirit multidisciplinar dimensiunile sociale, economice și de mediu. Conceptul de dezvoltare durabilă pornește de la conștientizarea rolului jucat de umanitate, prin procesele economice, sociale și politice, în generarea problemelor globale. O dată cu lansarea termenului de sustenabilitate, în dezvoltarea internațională s-a promovat tot mai mult noțiunea că ”dezvoltarea este esențială pentru satisfacerea nevoilor umane și pentru îmbunătățirea calității vieții”. Astfel, se subliniază nevoia de a integra aspecte calitative în măsurarea dezvoltării, iar dezvoltarea durabilă este un concept central care se referă la un mod nou de a înțelege lumea, dar și la o metodă de rezolvare a problemelor globale. Agenda 2030 trasează 17 obiective complexe ce definesc eforturile globale în dezvoltare până în 2030. După criteriile dezvoltării durabile, dezvoltarea economică trebuie să țină cont de dimensiunile sociale și de mediu, și să se bazeze pe o utilizare eficientă și responsabilă a resurselor finite - naturale, umane şi economice - ale societății. O societate sustenabilă este o societate care are capacitatea de a se auto-susține de la o generație la alta, care este suficient de prevăzătoare, flexibilă și înțeleaptă încât să nu își submineze propriile sisteme fizice și sociale de sprijin. De aceea, a fost necesară elaborarea unei discipline care să promoveze, prin educație, o viziune pluridisciplinară asupra dezvoltării durabile. Această disciplină poartă numele de Educație pentru Dezvoltare Durabilă sau Educație pentru Sustenabilitate.  Educația pentru dezvoltare durabilă are ca scop transmiterea de informații în domeniul dezvoltării durabile și formarea de competențe în promovarea acesteia. Formarea de cetățeni competenți și încrezători poate crea noi oportunități de a avea un stil de viață mai sănătos și productiv, în armonie cu natura și cu grijă față de valori sociale precum egalitatea sau diversitatea culturală.
Dezvoltarea durabilă nu poate fi atinsă decât printr-un efort comun al tuturor cetățenilor globali. Așa cum este înțeles de către comunitatea internațională, termenul de „cetățean global” se referă la asumarea unei identități care merge dincolo de granițele unei națiuni sau ale unei anumit spațiu geo-politic, în virtutea existenței interdependențelor globale mai sus amintite. Conform acestei perspective globale asupra cetățeniei, toți oamenii sunt deja cetățeni globali, chiar dacă nu toți înțeleg încă implicațiile acestui lucru. De aici nevoia de informare și conștientizare, de a dezvolta atitudini, valori, comportamente de cetățeni globali, care să fie transmise mai departe la nivel comunitar, prin exemplul personal și prin intermediul educației.
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie (UNESCO) a identificat 11 (unsprezece) arii tematice pentru Educație pentru Dezvoltare Sustenabilă, care abordează probleme-cheie ale dezvoltării internaționale precum schimbarea climatică, reducerea riscurilor la dezastre, biodiversitate și consum sustenabil.
Tematica 1: Efectele activității umane asupra biodiversității
Tematica 2: Schimbările climatice
Tematica 3: Reducerea riscurilor de Dezastre
Tematica 4: Diversitatea culturală
Tematica 5: Reducerea sărăciei
Tematica 6: Egalitate de gen
Tematica 7: Promovarea sănătății
Tematica 8: Stil de viață sustenabil
Tematica 9: Pace și securitate umană
Tematica 10: Apa
Tematica 11: Urbanizare sustenabilă

Bibliografie:
http://www.un.org/millenniumgoals/
https://sustainabledevelopment.un.org/sdgsproposal
http://www.unesco.org/new/en/education/themes/leading-the-international-agenda/education-for-sustainable-development/
http://sustainabilityhistory.org/defining-sustainability/
Brundtland Commission (1987). Our Common Future. Report of the World Commission on Environment and Development -http://www.un-documents.net/our-common-future.pdf

Lipă Valentina, Ștefan Mihaela
Liceul Tehnologic ”Astra” Pitești
(Postat februarie 2017)
                                  

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top