10Educaţia artistico-plastică şcolară este un factor care influenţează în mod deosebit conturarea personalităţii umane,contribuind la dezvoltarea receptivităţii faţă de actul de cultură,la formarea şi cultivarea gustului faţă de frumos şi faţă de adevăr,realizând,în acelaşi timp,completarea culturii generale a copiilor,cunoaşterea caracteristicilor artei şi oferind posibilitatea intrării în contact cu procesul de creaţie. Orele destinate activităţilor plastice înarmează pe copil cu priceperi, deprinderi legate de profilul viitoarelor meserii sau cu munca de creaţie.
Se spune adesea că cei mici pictează precum pasărea cântă. Şi fac acest lucru nu din datorie sau calcul ci din pură plăcere, plăcere care îi absoarbe total,ca şi jocul. Pictând ceea ce i-a impresionat,emoţia şi temperamentul urmează „gestul” naturii,fără reticenţe şi intimidări.
Cei care au deprins capacitatea exprimării prin linii şi culori au făcut sau sunt capabili să facă paşi importanţi pe calea manifestării fiinţei lor,înlesnindu-le o comunicare vie, directă, impresionantă cu viaţa. Această cale dezvoltă copiilor sentimentul acţiunii estetice,a integrării frumosului în atitudinile luate, dorinţa de a împărtăşi şi altora,reuşind,uneori,dialoguri pertinente despre artă,întrebări,ca şi răspunsuri de înaltă valoare despre creaţia lor.
Imaginile plastice create de copii sunt cele mai eficiente mijloace pentru înţelegerea şi cunoaşterea psihologiei copilului. Desenul este cel mai propriu interpret al felului cum văd şi înţeleg ei lumea. Prin culori,alcătuiri liniare şi cromatice ei ne arată ce îi impresionează,ce le reţine atenţia,ne dezvăluie interesele şi năzuinţelor lor.
Lumea copilului este o lume a jocului,în acelaşi timp este o lume misterioasă şi fabuloasă. Prin tratarea sub formă de joc imaginile plastice devin sincere,spontane şi afective. Prin manifestările plastice se descoperă structura spirituală,intelectuală şi sentimentală a copilului. Jocul copilului se caracterizează prin varietate,continuitate şi ritm. O activitate care cucereşte interesul copilului durează mai multă vreme până când el ajunge la saturaţie. Copilul trece apoi la alte activităţi revenind ulterior la prima îndeletnicire de care se plictisise. O acţiune este repetată continuu (mişcarea mâinilor,a picioarelor imprimându-le un ritm)şi uneori executată în paralel cu pictarea unei suprafeţe,recitarea unei poezii sau fredonarea unei melodii. Tendinţa de imitaţie a copiilor se dezvoltă şi se îmbogăţeşte prin simplul său joc. Desenul devine un joc din momentul în care această activitate este făcută din plăcere şi nu forţat. Manifestările plastice ale copiilor se dezvoltă dinspre lumea proprie lor înspre lumea exterioară.
Preşcolarii creează imagini plastice cu o mai mare uşurinţă comparativ cu elevii claselor primare. În şcoală nu trebuie stopată creativitatea punându-se accent pe forma grafică,pe asemănarea cu realul din jur.
Copilul trebuie îndrumat fără a-i înăbuşi creaţia personală ci doar punându-i la îndemână materiale,tehnici,moda. Educatorii trebuie să lase copilului deplina libertate de exprimare,să stimuleze,să sugereze, fără să impună.

Prof. înv. preşc. Niţu Geanina Vasilica
Grădiniţa “Florile Soarelui” Mioveni
(Postat februarie 2017)
                                   

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top