08 cantacuzino titulescuFascinanta  personalitate a lui Nicolae Titulescu a preocupat şi va interesa şi în viitor pe jurişti, diplomaţi, istorici, politologi, economişti, pe toţi aceia care vor încerca să studieze, să descifreze resorturile politicii externe a României şi problemele din perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale.
Fie că este vorba de victoria forţelor aliaţilor în Primul Război Mondial şi desăvârşirea unităţii naţionale a României, de încheierea Păcii de la Versailles şi crearea Societăţii Naţiunilor, crearea Înţelegerii Balcanice, stabilirea relaţiilor diplomatice ale României cu Uniunea Sovietică şi primirea acestui stat în forul de la Geneva, în toate aceste acţiuni şi moment îl vom găsi pe Nicolae Titulescu – omul politic de gândire şi acţiune, vizionarul de anvergură.
Despre activitatea lui Titulescu s-a scris şi se va mai scrie cu aceeaşi asiduitate şi admiraţie. Opera titulesciană, în cel mai consistent capitol al sau, cel diplomatic, înregistrează priorităţi, fapte şi idei de un excepţional interes pentru şiruri întregi de generaţii – instaurarea, organizarea şi menţinerea păcii globale.
Prin toate iniţiativele din trecut, prin acţiunile şi gândurile lui Nicolae Titulescu, prin eforturile multiple şi temeinice prezente, România îşi revendică, cu temei, partea ei de contribuție la realizarea ţelurilor legate de umanitate, pace generală şi asigurarea progresului tuturor naţiunilor în deplină suveranitatea şi independenţă, cu respectul reciproc al drepturilor şi intereselor fiecărui popor.
Nicolae Titulescu a devenit foarte repede, după Primul Război Mondial, o personalitate a vieţii politice internaţional. S-a angajat cu pasiune în largi dezbateri, s-a confruntat cu mari diplomaţi ai vremii, a strâns admiraţie şi încredere, dar şi invidie şi chiar teamă.
A servit cu toate forţele cauza românească, de consolidare a României întregite, de apărare a independenţei şi suveranităţii naţionale.
Semnalul de alarmă tras de marele diplomat român, cu putere şi încă într-o vreme când mulţi subapreciau amploarea pericolului, nu a fost înţeles, ecoul acestui semnal răzbate prin timp, îndemnând la fapta înţeleaptă:
 “Sinonimul păcii nu este lipsa războiului. Pacea înseamnă înainte de toate o stare de spirit alcătuită din încredere, din înţelegere reciprocă, din nădejde în ziua de mâine.
Pacea nu se proclamă. Pacea se cucereşte.
Iar strădaniile depuse pentru că ea să izbândească sunt mai grele şi mai îndelungate decât cele pe care le implică orice altă cucerire.
Iată de ce lupta pentru pace are un caracter sacru, căci ea trebuie să nimicească pe cei mai înverşunaţi duşmani ai muncii creatoare: îndoiala şi descurajarea.”

Prof. Topliceanu Amalia
Liceul Teoretic „Ion Cantacuzino” Pitești

Bibliografie
1. Ion Grecescu “Nicolae Titulescu, concepţie juridică şi diplomatică”, (1982), Scrisul românesc, Craiova,
2. Gh. Buzatu “Titulescu şi strategia păcii”, (1982), Editura Junimea, Iaşi

(Postat februarie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top