29Integrarea şcolară este un proces complex şi de durată care face referire la cuprinderea copiilor în instituţii şcolare obişnuite sau în moduri de organizare cât mai apropiate de acestea. Este de dorit să privim integrarea şcolara ca un proces continuu de adaptare la condiţiile mediului şcolar şi social caracterizat printr-o neîncetată schimbare, mediul schimbându-se în funcţie de cerinţele integrării individului. Mai mult, procesul integrării şcolare a copiilor trebuie conceput ca o acţiune socială complexă, a cărui esenţă constituie nu conformarea mecanică, pasivă a elevului la condiţiile mediului şcolar şi social, ci corelarea ambilor factori, crearea acelor condiţii optime, obiective şi subiective, pentru ca integrarea să însemne nu numai adaptare, ci şi angajare.
Integrarea şcolară exprimă:
# atitudinea favorabilă a elevului faţă de şcoala pe care o urmează;
# condiţia psihică în care acţiunile instructiv-educative devin accesibile copilului;
# consolidarea  unei motivaţii puternice care susţine efortul copilului în munca de învăţare; situaţie în care copilul sau tânărul poate fi considerat un colaborator la acţiunile desfăşurate pentru educaţia sa;
# corespondenţa totală între solicitările formulate de şcoală şi posibilităţile copilului de a le rezolva;
# existenţa unor randamente la învăţătură şi în plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilităţile copilului sau la cerinţele şcolare.
Ca procesualitate Patrick Daunt distinge în interiorul integrării şcolare următoarele etape/niveluri/moduri ale integrării: integrare fizică; integrare funcţională; integrare socială; integrare societală.
Integrarea fizică se referă la cuprinderea copiilor într-o instituţie şcolară obişnuită. La acest nivel se urmăreşte prezenţa copiilor, reducerea distanţei fizice dintre copii, utilizarea împreuna a unor spaţii fizice, materiale şi echipamente, facilitarea inter-cunoaşterii şi familiarizării reciproce, crearea condiţiilor optime de participare efectivă a copilului/elevului la activitatea grupului precum şi comunicarea în cadrul acestuia;
Integrarea funcţională, semnifică participarea la un proces comun de învăţare.
Integrarea socială presupune stabilirea şi dezvoltarea de relaţii şi inter-relaţii în interiorul grupului de muncă, la care copilul participă activ. Astfel, elevul este inclus în toate activităţile comune din viaţa şcolii, atât la cele propriu-zise de învăţare cât şi la activităţile comune din pauze, de joc, alte activităţi cotidiene din viaţa şcolii. Se stabilesc legături reciproce, mai mult sau mai puţin spontane, relaţii de acceptare şi participare relativ egală la viaţa grupului şcolar;
Integrarea societală apare atunci când copilul integrat în grupul de elevi dobândeşte sentimentul de apartenenţă şi participare deplină la comunitate, cu asumarea de roluri. Integrarea societală presupune acceptarea deplină a copilului de către ceilalţi membri ai comunităţii şcolare, presupune existenţa sentimentului de încredere în sine şi în ceilalţi, presupune ca, copilul să-şi asume unele responsabilităţi sociale în contextele sale particulare de viaţă, concomitent cu exercitarea unor influenţe asupra partenerilor din contextele sale de viaţă. (cf. Patrick Daunt – “Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinţe educative speciale”, Ministerul Învăţământului & Reprezentanţa UNICEF în România,1996, p.17).
În funcţie de caracterul activ al individului şi de capacitatea de răspuns al mediului care integrează, se disting mai multe faze ale procesului de integrare şcolară: acomodare, adaptare, participare, integrare propriu-zisă.
Integrare şcolară poate fi privită ca o stare de echilibru social, definită prin absenţa marginalităţii şi prin convergenţa a doi termeni aflaţi, iniţial, într-o relaţie de tensiune, convertită ulterior, într-o relaţie de armonie şi acţiune cooperantă;
Integrarea elevilor se poate realiza dacă există colaborarea permanentă între: elevi, profesori, părinţi, consilieri, organizaţii neguvernamentale şi alţi parteneri viabili care se pot implica. În viziune şcolii/educaţiei inclusive, cooperarea constituie un element fundamental, determinant pentru realizarea succesului, succesul privit ca autonomie şi independenţă necesară inserţiei sociale post-şcolare sau/şi post-instituţionale.

Profesor psiholog, Andreea Dovlecel
Liceul Tehnologic “Astra” Piteşti
(Postat ianuarie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top