22Fie că este indusă de o gestionare proastă a timpului personal, fie că are drept motiv  dedicarea timpului unor activităţi consumatoare de timp dar neproductive şcolar gen Facebook, Whatsup, oboseala şcolară îşi face simţită prezenţa în rândul elevilor noştri.
De înţelegerea fenomenului de oboseală şcolară sunt responsabili atât factorul familial cât şi cel şcolar, implicaţi în actul educaţional. Acest lucru presupune cunoaşterea manifestărilor oboselii la elev si cauzelor acesteia in vederea combaterii ei eficiente de către factorii implicaţi( elevi, părinţi, profesori)
Oboseala şcolară reprezintă un fenomen natural de apărare împotriva suprasolicitării, întâlnit la toate vieţuitoarele ce se caracterizează prin pierderea excitabilităţii ţesuturilor sau organelor afectate. Este o funcţie necesară pentru supravieţuire la fel ca setea sau foamea.
Poate fi: nervoasă, senzorială, musculară etc., în funcţie de sistemele afectate.
Manifestări ale oboselii:
# oboseala nervoasă se însoţeşte de scăderea atenţiei, reducerea simţurilor, instabilitate, depresie, frică, lipsa de iniţiativă, nelinişte sau apatie;
# dispare pofta de mâncare, apar dureri de cap, palpitaţii, dureri abdominale, paloare, dureri musculare şi osoase;
# reapar ticuri.
Diminuarea/înlăturarea oboselii
# Odihnă pasivă, adică somn, prin care se reface capacitatea de muncă a sistemului nervos. Şcolarii mici au nevoie de 11-12 ore de somn, şcolarii mai mari de 10-12 ore, iar adolescenţii de 9 ore de somn pe noapte. Elevii mici pot dormi şi 1-2 ore în timpul zilei;
# Odihnă activă, adică activităţi de recreere, se realizează în pauzele dintre ore sau dintre activităţile de învăţare de acasă şi poate consta în: plimbări în aer liber, jocuri, sport, concerte, citit, teatru, expoziţii, filme etc.
Cauze ale oboselii şcolare
I. Cauze care ţin de elev:
# starea de sănătate;
# handicapuri fizice;
# deficienţe în dezvoltare;
# dificultăţi de adaptare în clasele mici, necompensate în anii următori;
# supraîncărcarea cu activităţi şcolare şi extraşcolare;
# lipsa interesului şi a motivaţiei;
# lipsa continuităţii şi a ritmicităţii în pregătirea lecţiilor;
# lipsa unui stil de învăţare adecvat şi a unor tehnici de lucru independente;
# absenteismul;
# nerespectarea regimului de hrană, de muncă şi de odihnă;
# lipsa de mişcare.
II. Cauze care ţin de profesor:
# deficienţe de comunicare a informaţiilor (stil de predare: claritate în exprimare, ton, logica ideilor, apropiere afectivă);
# supraîncărcarea cu teme pentru acasă;
# nerespectarea duratei orelor de curs şi a pauzelor, schimbarea destinaţiei unor ore
(matematică în loc de desen);
# supraîncărcarea elevilor cu informaţii, peste cerinţele programei;
# starea de sănătate;
# nerespectarea diferenţelor individuale.
III. Cauze care ţin de cadrul organizatoric şi administrativ al şcolii:
# insuficienta corelare între programele şcolare al e disciplinelor, intre programe şi manuale, între nivelul primar şi cel gimnazial;
# nefrecventarea sau frecventarea facultativă a învăţământului preşcolar;
# examinarea medicală insuficient de riguroasă a elevilor la intrarea în clasa I;
# număr mare de elevi în clasă;
# structura anului şcolar (semestre inegale, vacanţe inegale);
# supraîncărcarea cu activităţi extraşcolare;
# durată redusă a orelor de curs şi a pauzelor.
IV. Cauze care ţin de familie:
# insuficienta preocupare pentru îndrumarea şi controlul copiilor;
# lipsa de interes pentru organizarea unui program de viaţă şi de activitate raţională;
# lipsa de interes pentru organizarea timpului liber al copiilor;
# nivel de aspiraţii şi de solicitare exagerate în raport cu vârsta, interesele şi posibilităţile copiilor( limbi străine, balet, instrumente muzicale);
# supraîncărcarea copiilor cu activităţi gospodăreşti sau cu teme suplimentare.
V. Măsuri de prevenire a apariţiei oboselii şcolare:
1. Legătura permanentă cu şcoala (diriginte, profesori) pentru:
# combaterea absenteismului;
# recuperarea decalajelor în pregătirea elevilor la unele materii;
# implicarea activă a profesorilor şi părinţilor în eficientizarea învăţării prin descoperirea deficienţelor şi corectarea acestora (orar, activităţi extraşcolare, manuale, programe de pregătire suplimentară, educarea părinţilor cu privire la aspecte ale oboselii şcolare, curbei fiziologice de efort fizic şi intelectual, regimului de muncă şi de odihnă etc.).
2. Tratarea unor afecţiuni ale elevilor.
3. Dozarea de către elevi, părinţi şi profesori a activităţilor şcolare şi extraşcolare astfel încât să nu ducă la suprasolicitare.
4. Găsirea de către elevi a motivaţiei învăţării.
5. Formarea de către elevi a unui stil propriu şi eficient de învăţare cu ajutorul profesorilor.
6. Rezolvarea problemelor de transport către şcoală.
7. Respectarea de către elevi a programului de somn, de masă, de muncă şi odihnă
8. Satisfacerea nevoii de mişcare a elevilor acasă şi la şcoală.
9. Găsirea unui stil de predare adecvat, modern, adaptat la nevoile copiilor şi la particularităţile de vârstă ale acestora, bazat pe activizarea elevilor, pe asumarea învăţării de către aceştia, pe lucrul diferenţiat, care să încurajeze performanţă şi recuperările decalajelor.
10. Respectarea programei şcolare de către profesori.
11. Corelarea programelor şcolare ale diferitelor discipline şi adaptarea lor la  nevoile copiilor şi la particularităţile de vârstă ale acestora.
12. Frecventarea învăţământului preşcolar pentru o adaptare mai uşoară la regimul şcolar.
13. Reducerea numărului de elevi în clase.
14. Respectarea duratei orelor de curs şi a pauzelor.
15. Implicarea părinţilor în organizarea unui program zilnic al elevilor şi în organizarea timpului liber.
16. Stabilirea unui nivel de aspiraţii din partea părinţilor în corelaţie cu potenţialul copiilor etc.
Concluzii:
Este în egală măsură rolul şcolii şi al familiei să anuleze sau să atenueze efectul factorilor prezentaţi mai sus.

Bibliografie
Dr. Elena Arbore, „Educaţia pentru sănătate în familie şi în şcoală”, Editura Fiat Lux, Ploieşti, 2004

Prof. Belciug Ion
Liceul Tehnologic ,,L. Rebreanu”, Mozăceni
(Postat ianuarie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top