21Acest aspect se sprijină pe argumente legate de evoluţia actuală a societăţii în care oamenii au nevoie de lideri adevăraţi şi nu prefabricaţi.
 Motivarea poate fi sintetizată astfel:
- societatea actuală, bazată pe democraţie şi afirmarea tot mai puternică a drepturilor omului, în toate colţurile lumii, impune ca pe diverse trepte sociale să stabilească lideri care să garanteze contribuţia fiecărui cetăţean la deciziile locale sau globale, asupra vieţii sale cotidiene;
- odată cu părăsirea sistemelor totalitare, în care liderii se impuneau cu forţa şi teroarea forţei, se impun lideri cu capacităţi deosebite, atât umaniste, psihologice cât şi caracteriale, Acest fapt determină eforturi susţinute de pregătire în prealabil a liderilor, pregătire care în trecut era o caracteristică a hazardului;
-  în sistemul actual de învăţământ, cu precădere preuniversitar, cadrul didactic trebuie să se comporte şi să devină un lider şi nu să se prevaleze de statutul său formal de conducător, pentru a se impune grupului de cadre didactice;
- şcoala are nevoie la ora actuală de lideri tot mai bine pregătiţi în domenii conexe psihopedagogiei şi didacticii. Acestea trebuie să asigure dezvoltarea instituţiei de învăţământ similar unei firme private, să studieze piaţa produselor educaţionale, să conducă prin metode moderne, să dezvolte armonios toate sectoarele instituţiei;
Acest om carismatic pe care grupul îl alege pentru ca mai apoi să-l schimbe, dacă nu corespunde aşteptărilor, trebuie să placă, să convingă, să ofere exemple demne de urmat. Fiind superior tuturor, liderul trebuie să ştie de toate, să poată orice, în aşa fel ca fiecare om subordonat lui să se simtă protejat, dar şi luat în seamă de către lider. Se naşte firesc întrebarea dacă masele aleg liderul sau el alege opţiunea de a conduce, cum poate exista şi varianta echilibrată, în care o parte este contribuţia lui şi alta a maselor, în alegerea liderului.
 La anumite niveluri, managerul şi liderul se pot confunda. Acest fenomen de confuzie poate fi în totalitate pozitiv dacă liderul este şi un manager foarte eficient, altfel între leadership şi manager pot apărea diferenţe majore care în final duc la îndepărtarea liderului, chiar de către cei care îl doreau mai mult.
O altă problemă actuală este necesitatea recâştigării încrederii în conducere pe care oamenii obişnuiţi o manifestă tot mai slab faţă de lideri, fie ei politici, economici, din instituţii şi chiar din familie (părinţii, ca lideri ai familiei). Această problemă este şi mai importantă cu cât criza mondială fără precedent aduce noi dezechilibre în încrederea pe care cetăţeanul o acordă celor care îl conduc, de pe toate nivelurile.
În literatura de specialitate apar numeroase descrieri ale comportamentului unui adevărat lider, al unuia de succes. Caracteristicile vizate sunt de natură foarte eterogenă şi complexă, de la aptitudini profesionale, tehnice, până la calităţile morale sau practici utilizate în relaţie cu familia sau prietenii. Un exemplu în acest sens îl constituie principiile exprimate de Stephen Covey , care defineşte leadershipul prin intermediul următoarelor condiţii:
1. a avea succes în mediul familial;
2. a căuta şi merita ajutorul divin;
3. a ţine seama de toate persoanele implicate;
4. a asculta ambele părţi înainte de a judeca;
5. a nu face compromisuri în materie de onestitate;
6. a nu te teme de greşeli - doar de lipsa răspunsurilor creative şi corecte la acestea;
7. a cultiva în fiecare an câte o nouă competenţă;
8. a înlesni reuşita persoanelor subordonate;
9. a asculta de două ori, a vorbi o dată;
10. a plănui azi lucrul pentru a doua zi;
11. a întreţine o atitudine pozitivă; a lua apărarea celor absenţi
12. a păstra simţul umorului;
13. a fi sincer, dar ferm; a cere sfatul altora;
14. a se grăbi încet.
Din cele mai vechi timpuri s-a observat că succesul sau eşecul oricărui colectiv care acţionează concertat în vederea îndeplinirii unui anumit obiectiv sunt strict condiţionate de calităţile liderului. Şcoala democratică promovează ideea:” în primul rând serveşti şi apoi conduci”.
Astăzi s-au făcut o serie de schimbări în structura organizaţională din instituţiile noastre. Acestea includ leadershipul educaţional care îşi schimbă rolurile, relaţiile şi responsabilităţile; alternanţele dintre modelele tradiţionale ale relaţiilor şi faptul că autoritatea tinde să fie tot mai puţin ierarhizată. Leadershipul servant este un leadership democratic - transformaţional, care necesită timp pentru implementare şi pentru generarea de oportunităţi care să implice toţi membrii organizaţiei.
Liderul servant este în primul rând servitor. Începe cu sentimentul natural că trebuie să servească. Apoi conştiinţa alegerii impune ca persoana să aspire la conducere.
Aşa cum ne arată vechile paradigme ale leadershipului: liderii se nasc, nu se formează, şi un management bun duce la succesul organizaţiei.

Prof. Sabina Marin
Şcoala Gimnazială Nr.1, Valea Iaşului
(Postat ianuarie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top