19Managementul educaţional are în vedere realizarea obiectivelor strategice şi operaţionale ale instituţiei şcolare, îndeplinirea misiunii şcolii, expresie a viziunii, ethosului şi culturii organizaţionale.
Funcţia de director al unei organizații şcolare, într-o societate în continuă schimbare, solicită din partea acestuia un profil de  competenţă complex. Directorii ar trebui să fie promotorii schimbării  în educaţie.
Este necesară formarea continuă, pregătirea managerială pentru directori, atât teoretic, cât și practic prin parcurgerea unor stagii de pregătire în instituţii în care se practică un management profesionist şi eficient.
Există numeroase descrieri tipologice ale stilurilor manageriale, unele fiind adaptate la specificul școlii ca organizație:
1. Stilul autoritar-opresiv este cel în care cuvântul cheie este supunerea. Comunicarea managerială are loc numai pe verticală, de sus în jos.
2. Stilul autoritar-obiectiv este cel în care cuvântul-cheie este competența. Acest tip de lider se implică extrem de mult în activitate și de aceea nu deleagă autoritatea. Se situează la o oarecare distanță de colectiv, această caracteristică se completează cu faptul că îi privește pe angajați ca pe niște instrumente.
3. Stilul democrat-consultativ are ca termen cheie relațiile umane. În acest caz, funcția de conducere se îmbină cu funcția de execuție; consultările cu membrii grupului de muncă sunt periodice, sunt folosiți motivatorii extrinseci și intrinseci, iar autoritatea se deleagă într-un mod cunoscut de către angajați.
4. Stilul democrat-participativ are ca termen cheie atașamentul față de organizație. Liderul e mai curând un mediator-organizator al grupului de muncă și al procesului de discuție/decizie; de fapt, echipa este cea care ia decizia, în problemele care o privesc. Se folosesc motivatorii intrinseci, iar cei care greșesc sunt ajutați de ceilalți angajați să se corecteze.
5. Stilul permisiv (laissez-faire), ce are ca termen cheie structura prestabilită. Liderul are rol de reprezentare în exterior a organizației și de simbol al organizației pe plan intern. El se mărginește în a furniza materialele informative angajaților și a anunța momentul de început și de sfârșit al unei sarcini.
Managerii organizaţiilor școlare ar trebui să pornească de la anumite principii care sporesc eficiența calității în organizațiile din care fac parte. Un principiu ar putea fi: nu poți reuși de unul singur. Un lider bun se cunoaște pe sine foarte bine; este în stare să-i enumere pe cei care l-au influențat, și în același timp să puncteze calitățile proprii care l-au ajutat să devină un lider. Uneori modestia poate sta în calea eficacității. Liderul poate să-și înțeleagă foarte bine regulile, credințele și tabieturile.
Un alt principiu este: trebuie să știi ce te motivează. Întotdeauna trebuie să-și distragă atenția de la propria sa persoană spre ceea ce se întâmplă, în acest mod putând vedea lucrurile din punctul de vedere al altora, al întregului personal al unității școlare.
Concepția care stă la baza formării unui manager e aceea că leadership-ul excepțional necesită o gândire inovativă, abilitatea de a avea un impact pozitiv și de a-i motiva pe ceilalți.
Al treilea principiu al leadership-ului este: nu te poți împotmoli. “Nu pot” ar trebui să fie un concept străin pentru managerul unui grup. El, întotdeauna trebuie să vină cu un mod creativ de a rezolva problemele.                                                                                                                                                                                                 
O altă caracteristică importantă a unui lider este întrunirea câtorva elemente necesare în funcția deținută: angajament, durabilitate, determinare și elasticitate. În jurul său gravitează toți și toate, în ciuda faptului că uneori ia decizii care nu sunt pe placul tuturor.
Se întâmplă ca uneori și managerul să facă  greșeli, însă nu  îl deranjează conflictul – chiar îl vede uneori ca un mod de a rezolva lucrurile, ceea ce îl face să nu fie întotdeauna plăcut, deoarece se pune pe sine în linia de bătaie. Totuși găsește o soluție în orice situație și chiar dacă devine antipatic, mai apoi arată că toate hotărârile sale au fost cele corecte și că pentru el toți sunt egali în drepturi, indiferent de rolul pe care îl au în unitatea respectivă.
Din punctul meu de vedere efectele benefice asupra calității educației se pot regăsi într-o oarecare măsură în fiecare stil managerial în parte. Este importantă adecvarea stilului la situația concretă. Consider eficient stilul caracterizat ca fiind unul democrat-participativ, prin dovedirea unei încrederi depline în subordonați, aceștia participând efectiv la stabilirea obiectivelor și luarea deciziilor, folosindu-se motivatorii intrinseci, liderul e mai mult un mediator-organizator intervenind când apar conflicte. Stabilirea obiectivelor prin consultarea subalternilor stimulează motivația și interesul acestora și duce la identificarea lor cu obiectivele organizației. Chiar  dacă face aprecieri obiective şi realiste asupra activităţii celorlalţi; stilul este eficace, asigură interdependenţa de acţiune a membrilor grupului, precum şi stabilirea unor relaţii de bună colaborare şi a unui climat socio-afectiv plăcut.
În concluzie, personalitatea managerului, privită cu toate componentele ei (temperament, caracter și aptitudini) își lasă vizibil amprenta asupra stilului de conducere în unitatea școlară, iar acesta, la rândul său, are efecte pozitive sau negative asupra calității  educației.

Prof. înv. primar Grigore Maria-Ionela
Școala Gimnazială Nr. 1, Valea Iașului
(Postat ianuarie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top