08Luna ianuarie ne aduce foarte multe evenimente care ne amintesc de rădăcinile noastre: Marea Unire dar şi ziua de naştere a marelui poet naţional Mihai Eminescu, zi ce a fost declarată Ziua Culturii Naţionale. Eminescu a fost poet, prozator şi jurnalist, fiind socotit de către criticii literari drept cea mai mare voce poetică din literatura română.
Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani, la 15 ianuarie 1850, având numele de Eminovici. Este al şaptelea copil al familiei, din cei unsprezece, tata numindu-se Gheorghe Eminovici, mama Raluca Eminovici. El îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, de unde rămâne cu impresii foarte frumoase, pe care mai târziu le va pune în versuri: “Fiind băiat…”; “O rămâi”. Şcoala o urmează la Cernăuţi, fiind clasificat al cincilea din optzeci şi doi de elevi. Înainte de a-i apărea primele manifestări literare, este angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani - tribunal şi primărie, sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu. În ianuarie 1866 moare profesorul de limbă română  Aron Pumnul  şi elevii scot o broşură cu numele “Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti”, unde apare şi poezia “La mormântul lui Aron Pumnul”, scrisă de Mihai Eminescu, pe atunci Eminovici.
Mihai Eminescu debutează în revista “Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia “De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu, nume adoptat de către poet, dar şi de către alţi membrii ai familiei, dar mult mai târziu.
Curentul literar pe care îl dezvoltă este romantismul, subiectele abordate fiind următoarele: condiţia geniului, iubirea, moartea, natura. Influenţele folclorului românesc, mitologia egipteană, cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, toată educaţia lui filozofică îl ajută să ne lase o moştenire impresionantă, plină de adevăr, multe dintre poeziile sale devenind şlagăre, fiind reprezentative pentru mulţi dintre noi. Eminescu nu a scris numai poezii romantice, ci si poezii prin care slăveşte pe cei care s-au jertfit pentru ţara noastră, pe care o vede ca pe un altar, amintind aici Scrisorile. Îşi iubeşte poporul şi neamul. Deşi este un om sensibil, el reuşeşte să-şi impună ideile atât în politică, dar şi în economie, fiind un conservator prin gândirea sa, ajungând să deranjeze prin publicările sale pe mai mulţi lideri importanţi ai acelor timpuri.
“Luceafărul” poeziei româneşti a creat o operă originală, cu tematică diferită, inspirată aşa cum am amintit mai sus din: folclorul românesc – “Călin – file din poveste”, istoria naţională – “Scrisoarea III”; “Decebal”, evocând, de altfel, şi ipostaze ale naturii sau copilăriei: “Fiind băiet păduri cutreieram”, “O ramâi”, “ Sara pe deal”, “Revedere”.
Dragostea de patrie, frumuseţile plaiurilor natale au fost redate şi în poezii: “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, “La Bucovina”.
A scris basme – “Făt-Frumos din lacrimă”, “Fata-n grădina de aur”, “Borta vântului”; nuvele – “Sărmanul Dionis”, schiţe – “La aniversară” şi un roman neterminat – “Geniu pustiu”.
Titu Maiorescu spunea: “Eminescu a făcut ca toată poezia acestui secol să evolueze sub auspiciile geniului său, iar forma înfăptuită de el a limbii naţionale să devină punctul de plecare pentru întreaga dezvoltare ulterioară a veşmântului şi cugetării româneşti”.
Primul poem a fost publicat când avea vârsta de 16 ani, iar la 19 ani pleca la Viena să studieze. El colaborează cu revistele “Convorbiri literare”, “Junimea”, “Familia”. Pentru a-şi câştiga existenţa se angajează ca sufleor, copist, translator, secretar, bibliotecar, revizor şcolar pentru două judeţe: Vaslui şi Iaşi.
În pelerinajele sale îl întâlneşte pe Ion Creangă, cu care leagă o frumoasă prietenie şi la care găseşte mereu sprijin. O întâlneşte pe Veronica Micle, de care se îndrăgosteşte, cerându-i acesteia să fugă cu el, acest lucru fiind imposibil, deoarece aceasta era căsătorită şi avea şi două fete. Având multe necazuri se hotărăşte să se mute la Bucureşti, unde devine redactor-sef la ziarul “Timpul”. Aici desfăşoară o activitate publicistică excepţională alături de I. L. Caragiale şi Ioan Slavici.
În anul 1883 poetul se îmbolnăveşte grav, iar în anul 1889 acesta se stinge din viaţă la vârsta de 39 ani.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, au fost dăruite Academiei Romane de către Titu Maiorescu.
Voi încheia acest articol cu un citat scris de G. Călinescu despre moartea poetului: “Astfel se stinse în a-l optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi poate o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

Prof. înv. preşc. Dragnea Elena
G.P.P. „Castelul Fermecat”, Piteşti
(Postat ianuarie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top