08Studiu
Activitatea de joc este acea activitate, specifică, preponderentă a preşcolarului. Prin aceste activităţi se manifestă, se întăresc şi se dezvoltă trăsăturile caracteristice ale copilului preşcolar.
Oamenii de ştiinţă au definit jocul în multe moduri, astfel:
- jocul a fost considerat o activitate ce canalizează energiile de prisos ale  copilului ( H. Spencer);
- jocul este un instinct care pregăteşte copilul pentru activitatea serioasa de mai târziu, ( K.Groos);
- jocul este un mijloc simplu prin care copilul îşi provoacă plăcerea acţiunii, (K. Buhler );
-  jocul este determinat social - istoric în strânsă legătură cu munca pe care o desfăşoară adulţii, iar rezultatul activităţii de joc este cunoaşterea lumii înconjurătoare, (Plehanov si Maxim Gorki);
- caracteristica jocului este voluntariatul şi lipsa oricărei constrângeri exterioare, (Elisabeth Hurlock);
- jocul este cel mai elevat tip de cercetare, (Albert Einstein);
- jocul este singura atmosfera în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale.” (Eduard Claparede);
- jocul este o activitate mediată de dorinţe şi trebuinţe, jocul este expresia tendinţei de a-şi desfăşura şi afirma personalitatea. (Eduard. Cloparede);
- jocul este cel mai elevat tip de cercetare. (Albert Einstein).
Jean Piaget a explicat jocul ca un proces de asimilare care comporta funcţie dublă: pe de o parte, în timpul jocului are loc o asimilare de impresii şi reacţii, ceea ce duce la dezvoltare prin funcţionare, iar pe de altă parte, asimilarea antrenării şi organizării de natură mintală.
Preşcolarul de 3-5 ani se joacă singur, utilizând ca jucărie orice obiect găsit. Pe parcurs, relaţiile dintre copii se intensifică, încep să se joace împreună, să vorbească între ei în timpul jocului. Încep să- şi aleagă parteneri de joc.
Preşcolarul de 5-6 ani se joacă jocuri de rol, jocuri cu subiect, jocuri cu reguli, manifestând dorinţa de a exista a mai mulţi parteneri de joc, grupul de joc fiind format din 4-5 copii, în jurul vârstei de 6 ani.
Manipulând şi jucându-se cu diferite obiecte, copilul face descoperiri ca legea căderii corpurilor, legea plutirii pe apă a corpurilor, legi ce mai târziu, în şcoală, vor putea fi explicate în termeni ştiinţifici, dar care se vor baza pe experienţa câştigată de copil în cadrul jocurilor.
De folos în activităţile şcolare îi vor fi şi normele de conduită socială ce sunt însuşite tot prin joc: “De-a şcoala”, „De-a familia”, „De-a magazinul” etc.
Jocurile în care sunt manevrate anumite obiecte ce oferă similitudini cu obiectele reale (băţul utilizat ca puşcă), dovedesc capacitatea copilului de abstractizare, de asociere, ce sunt considerate elemente ale gândirii.
Prin joc se dezvoltă în cel mai înalt grad procesele psihice. Copilul obţine rezultate foarte  bune prin joc, rezultate pe care nu le obţine însă în afara jocului. Psihologul Istomina a constatat că dând preşcolarilor să memoreze un număr de cuvinte, aceştia au reţinut şi reprodus foarte puţine, dar când a organizat jocul „De-a magazinul” , preşcolarii reţinuseră un număr impresionant de cuvinte ce denumeau obiecte.
Cercetătorii au mai constatat că în cadrul jocurilor copiii energici au putut să manifeste stăpânire de sine peste media aşteptată (jocul “De-a paznicul”).
Sarcina cea mai importanta a educatoarei este aceea de a îndruma jocul, deoarece acesta este o activitate de prima importanţă în evoluţia psihică a copilului. Astfel, la copiii de  grupa mare, în cadrul activităţilor matematice se realizează jocul didactic „Caută vecinii”. Scopul jocului este acela de fixare a deprinderii de a compara numere reprezentând cantităţi diferite în limitele 1-9, precum şi dezvoltarea spiritului de observaţie şi atenţie. Sarcina didactică este găsirea numărului mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat. Copiii trebuie să respecte regulile de joc: să caute vecinul mai mare sau mai mic decât numărul pe care-l arată numărul de buline sau cifra de pe cartonaş. Toţi trebuie să ridice jetoanele cu cifrele sau bulinele vecine cifrei date. Cel care răspunde repede şi corect devine conducătorul jocului. În cazul când este numit un copil să răspundă, nu răspunde acesta, ci vecinul din dreapta. Câştigă copilul care nu a comis nici o greşeală în joc şi iese din joc copilul care greşeşte. Activitatea se desfăşoară respectând metodologia jocului didactic.
Concluzii:
Jocul „Caută vecinii” are o valoare instructivă deosebită, deoarece copiii îşi fixează cunoştinţele despre locul numerelor în şirul natural al numerelor.
Este educativ pentru copii, pentru că, numărându-se pe ei, îşi cunosc vecinul din stânga şi din dreapta.
Îşi dau seama că trăiesc într-o colectivitate, că fiecare are locul său în bancă, că au mai mulţi vecini în stânga, în dreapta, în faţă, în spate.
Prin intermediul acestui joc, copiii nu-şi însuşesc numai cunoştinţele matematice, dar fac cunoştinţă cu colectivitatea, cu viaţa.
Activitatea îşi găseşte aplicativitatea în viaţa de zi cu zi, pe stradă, la magazin etc.

Prof. înv. preşc., Alexe Adriana
(Postat noiembrie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top