01Vârsta preşcolară este aceea care duce jocul pe culmile sale cele mai înalte. Jocul este acum modul de a acţiona al copilului, este forma specifică şi dominantă de activitate, este contextul ce dă substanţă vieţii preşcolarului, este cadrul ce face posibil progresul, evoluţia sa în plan psihologic.


La începutul perioadei, copilul nici măcar nu distinge această formă de activitate de celelalte două, complementare - învăţătura şi munca; acest lucru devine posibil în jurul vârstei de cinci ani. După şase ani, deşi nu pierde din pondere, jocul capătă forme în care se manifestă complex elemente ocupaţionale .În prima parte a perioadei se înregistrează trecerea de la jocurile de manipulare, sau mânuire de obiecte caracteristice vârstei anterioare la jocul de creaţie, sub forma, jocului cu subiect şi roluri şi a celor de construcţie. Copilul dovedeşte prin joc că participă intens la tot ceea ce-l înconjoară: el transpune în joc iniţial acţiunile exterioare efectuate de oameni cu obiectele (transpunere începută încă în antepreşcolaritate) şi apoi, din ce în ce mai complex, realizează redarea semnificaţiei acestor acţiuni, dezvăluirea diverselor relaţii sociale .La trei - patru ani, subiectele sunt reflectări fragmentare a unui şir de episoade. adesea nelegate între ele, din viaţa cotidiană. După 4 ani subiectele capătă în consistenţă, tematica jocului se îmbogăţeşte şi se conturează, spre 6 ani, jocul reflectând chiar o povestire întreagă.
 Astfel, jocul „de-a familia\" poate unifica jocurile: „de-a coaforul\", „de-a doctorul\", „de-a cumpărăturile\" etc. Jocul central şi jocurile adiacente prezintă o structură complexă. apropriindu-se de legăturile existente în viaţa reală. Acest salt de la acţiunile izolate la jocuri complexe antrenează modificări substanţiale şi în privinţa evoluţiei sociabilităţii copiilor. Încet, locul jocului individual este luat de jocul colectiv, mai întâi cu roluri ce implică reguli ce se construiesc pe măsura derulării jocului, apoi cu reguli schiţate anterior şi, în ultimă instanţă, cu reguli definite înainte de începerea jocului. Acestei evoluţii îi sunt însă necesari câţiva ani. Ceea ce este, de asemenea, specific jocului de. creaţie cu roluri este tendinţa şi capacitatea copilului de a se identifica cu personajul interpretat, chiar şi la vârsta preşcolară mică la care jucarea unui rol nu ia prea mult timp, stabilitatea nefiind o calitate deosebită acum. Pe măsură ce creşte, preşcolarul este capabil de trăiri imaginare din ce în ce mai profunde. Concomitent apare însă fenomenul de dedublare, copilul devenind conştient de propria lui persoană şi de aceea a modelului pe care îl imită. Acest lucru este atestat şi de felul în care copiii exprimă în limbaj atmosfera de joc.

Prof. înv. preşcolar, Niţu Geanina
GPN \"Florile Soarelui\" Mioveni
(Postat noiembrie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top