39În articolul propus, voi enumera tipurile de texte nonliterare utilitare şi distractive şi voi exemplifica pentru fiecare tip de text. Tipurile de limbaj folosit pentru aceste texte sunt următoarele: ştiinţific, administrativ, jurnalistic, publicitar.
Textele nonliterare nu aparţin literaturii, întrucât nu întrunesc condiţiile literaturităţii. Asemenea texte nu se referă la o realitate posibilă, obiect al literaturii, ci la o realitate existentă, în legătură cu care se transmit informaţii. Nu prezintă trăsături care să coloreze afectiv mesajul, nici cuvinte cu sens figurat, exclamaţii, interogaţii, exprimarea eului; dimpotrivă, se evidenţiază prin impersonalitatea discursului. Spre deosebire de textele literare, care emoţionează, textele nonliterare pot, cel mult, să intereseze lectorul şi numai întâmplător să-l şi emoţioneze.
Aparţin textelor nonliterare cele redactate în: limbaj ştiinţific (caracterizat prin sobrietate, precizia termenilor), limbaj administrativ (caracterizat prin ton, formule şi stereotipi), limbaj jurnalistic (unele texte pot fi colorate subiectiv), limbaj publicitar.
Întrucât elementul care diferenţiază în gradul cel mai mare textele nonliterare de textele literare este calitatea referentului, textele nonliterare se referă la un obiect, o persoană sau un proces din realitatea înconjurătoare, iar textele literare au un referent fictiv. Şi textele nonliterare pot deveni literare. Astfel, telegramele, procesul-verbal, raportul de serviciu sunt cultivate de scriitori din cauza disponibilităţilor lor literare, în special umoristice. Ele servesc în şcoală nu numai pentru a analiza trecerea de la nonliterar la literar, dar şi ca material lingvistic din diverse puncte de vedere, mijloc de caracterizare a personajului, puncte de plecare în analize stilistice, în evidenţieri de corect-incorect.

Textele nonliterare utilitare
Anunţul - este o înştiinţare scrisă. Anunţurile au un conţinut divers. Ele sunt cereri şi oferte de serviciu, se referă la decese, la comemorări, la vânzări şi cumpărări, la organizarea unor întâlniri de afaceri sau întâlniri colegiale. Pentru că tipărirea unui anunţ în ziar se plăteşte în funcţie de numărul de cuvinte care-l compun, se caută să apară numai cuvintele strict necesare pentru înţelegerea mesajului. Un anunţ trebuie să cuprindă: informaţia şi adresa sau numărul de telefon la care poate fi găsită persoana care a dat anunţul. Din unele anunţuri, alcătuitorul, pentru a nu plăti prea mult, elimină anumite cuvinte, în special cele de legătură, ceea ce îngreunează înţelegerea mesajului, alte anunţuri apar însă integral.
Exemplu: ANTICARIAT particular, cumpărăm carte veche românească şi străină, ediţii rare, autografe. Str. Milcovului nr. 121, între orele 10 şi 16.
Analizele cu elevii, pe textele de mică publicitate, vor viza: cuvântul / cuvintele de început (de ce acestea?), caracterele tipografice utilizate (de ce?), cuvintele lăsate afară (identificabile), tipul de informaţie oferit ( angajări, închirieri, vânzări, cumpărări), modalităţi de atragere a cumpărătorului.
După ce elevii s-au deprins cu conţinutul şi tehnica de cuprindere a anunţului într-un text cât mai mic, vor trece la activităţi de elaborare a acestora şi de discutare a lor în clasă.
Ştirea - este un text de ziar prin care se transmite o informaţie, o noutate. Este formată din câteva enunţuri, dar care trebuie să ofere elementele esenţiale în legătură cu faptul care s-a petrecut: un eveniment politic, cultural, sportiv, financiar. Interesul ei este dat şi de noutatea faptului comunicat. Ştirea este în legătură directă cu ceea ce se întâmplă în prezent. Ziarele se întrec în a găsi primele ştirile cele mai interesante. Dar goana aceasta pentru noutate poate să determine şi producerea unor ştiri care, mai târziu, se dovedesc a fi neadevărate, iar atunci redactorii-şefi trebuie să ceară scuze cititorilor. Dacă greşelile acestea se repetă, urmarea va fi că ziarul nu va mai fi cumpărat.
Exemplu: Persoanele fizice vor avea posibilitatea să contribuie, cu o parte din impozitul pe venit, la acţiunile de sponsorizare a fundaţiilor sau a asociaţiilor non-profit, care funcţionează în baza Ordonanţei 26/2000 sau  la creşterea veniturilor acestora, a declarat ministrul Finanţelor… El a amintit că persoanele fizice plătitoare de impozit pe venit au dreptul, potrivit Codului Fiscal, să opteze pentru utilizarea unui părţi din acest impozit pentru acţiuni de sponsorizare şi mecenat. Suma care poate fi folosită în acest scop este de 5% din diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, în cazul persoanelor fizice autorizate, sau de 1 % din impozitul pe venit, pentru ceilalţi contribuabili. (Adevărul, 10/11 ianuarie 2004, 1)

Pe lângă analiza de conţinut, textele informative prezintă disponibilităţi pentru abordări de tip lexical sau frazeologic, elevilor li se va cere să identifice unităţi frazeologice specifice limbajului domeniului la care se referă informaţia, administrativ-financiar în cazul de mai sus, şi să le explice sau să caute explicaţii, respectiv: persoane fizice, impozit pe venit, asociaţii non-profit, persoane fizice plătitoare, Codul Fiscal.
Afişul - este o înştiinţare publică, tipărită (uneori e desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri pentru a anunţa ceva (un eveniment care ţine de viaţa culturală, sportivă, politică, administrativ-gospodărească).
Prin intermediul afişului se precizează locul şi data desfăşurării evenimentului, cine organizează sau participă. Plasarea afişelor se face în spaţii special amenajate în acest scop. Într-o societate civilizată, afişele rămân până le retragerea lor de către persoanele însărcinate cu aceasta. Ruperea afişelor, murdărirea lor, colorarea sau scrierea pe ele denotă lipsă de civilizaţie.
În relaţia directă cu activitatea comercială, o mare frecvenţă a dobândit afişul aparţinând acestui domeniu de activitate. Cei care produc diverse tipuri de bunuri sau oferă servicii pentru persoane ori pentru grupuri caută să le facă acestea cunoscute celor din jur şi să-i convingă să se intereseze de ele, să le cumpărăm ori să recurgă la serviciile anunţate. Sunt câţiva termeni specifici vocabularului de publicitate: ancoră (enunţ care şochează), slogan (enunţ publicitar, scurt şi care reţine atenţia), logo (simbol sau marcă a unei firme), ţintă (public avut în vedere când se face publicitate).
După analiza conținutului, elevilor li se solicită rezolvarea unor exerciţii de tipul:
1. Potriviţi ancorele la produsele care sunt vizate:
 Maşini                   Noi spunem adevărul!
 Ziar                       Zile de vis!
 Răcoritoare           Se poate şi aşa: viteză şi confort!
 Turism                  Mai dulce nu se poate!
 Dulciuri                 Iarnă în căldura verii!
2. După ce aţi potrivit ancora la produs, adăugaţi la fiecare un slogan dintre următoarele: Doar pentru cei curajoşi! / Puterea informaţiei! / La preţ acceptabil! / Gustul pe care nu-l uiţi! / Răcoarea zăpezii! .
3. Realizaţi un mic anunț, parcurgând următoarele etape:
- alegeţi produsul pe care vreţi să-l vindeţi.
- formulaţi un text care să conţină informaţiile esenţiale în legătură cu acel produs.
- eliminaţi cuvintele inutile.
- atrageţi clientul printr-o promisiune, formulată limpede şi în puţine cuvinte.
- aţi indicaţiile cu privire la locul de unde poate cumpăra obiectul.

Textele nonliterare distractive
Anecdota - este un text umoristic de dimensiuni reduse, cu referire la persoane celebre sau cunoscute: scriitori, muzicieni, pictori, oameni politici, etc.. Umorul se bazează pe situaţiile neobişnuite prezentate, pe reacţii neprevăzute, pe replici inteligente sau contrare momentului în care s-au spus. În general, transmit o învăţătură.
Pe lângă faptul că o anecdotă, spusă în timpul orei, completează imaginea unei personalităţi percepute, până atunci, exclusiv prin creaţia ei, textul detensionează ora şi îndeamnă la reflecţii.
Gluma - este un text umoristic scurt, lungimea îi afectează valoarea de adresare, în care se prezintă momente comice din viaţa cotidiană. Glumele se bazează pe jocuri de cuvinte, reacţii imprevizibile, confuzii, ambiguitatea limbajului, rezolvări simple în situaţii dificile. Dacă se analizează o glumă, este bine ca profesorul să conducă elevii spre identificarea a ceea ce reprezintă poanta, punctul culminant, sursa râsului.

Bibliografie:
Corneliu Crăciun, Metodica predării Limbii şi Literaturii Române în gimnaziu şi licee, Editura Ema, Deva, 2007
Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1998

Prof. Ungureanu Georgeta - Limba și literatura română
Școala Gimnazială Dârmănești
(Postat octombrie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top