32Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii prefigurează două mari tendinţe de schimbare, prezente în comportamentul cadrului didactic (educatoarei), care pun în centrul atenţiei copilul de astăzi:
# crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă a învăţării spontane a copilului;
# introducerea copilului în ambianţa culturală a spaţiului social căruia îi aparţine, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă şi conştientă de sine.
În organizarea spaţiului educaţional se va ţine seama de următoarele cerinţe:
# Împărţirea sălii de grupă în zone, în funcţie de diferitele tipuri de activităţi;
# Existenţa a cel puţin două zone delimitate în sala de grupă : Biblioteca şi Colţul păpuşii;
# Stabilirea locului şi a materialelor necesare pentru realizarea centrului tematic;
# Realizarea unui centru (a unei zone) pentru Ştiinţă ar putea rezolva problema centrului tematic. În fond, ştiinţa este tot ce ne înconjoară;
# Aşezarea materialelor la vedere, în rafturi plasate la nivelul copilului
# Asigurarea accesului liber al copilului la aceste materiale;
# Alegerea materialelor în funcţie de vârsta şi interesele copiilor din grupă;
# Sortarea periodică a materialelor;
# Introducerea treptată a materialelor noi.
Centrul tematic este locul unde expunem materiale legate de tema proiectului în aşa fel încât copiii să le poată privi şi mânui, să se poată juca cu ele, să vorbească şi să citească, să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi, produse sau procurate de ei. Acesta poate fi un dulăpior, un raft, o cutie de carton, unde vom expune titlul temei şi materialele legate de acesta.
Procurarea materialelor necesare pentru acest centru tematic se va face în urma studierii cu atenţie a temei de către educatoare. Materialele vor fi aduse, de regulă, de către copii pentru a fi arătate şi pentru a discuta despre ele, pentru a le studia. Adesea, educatoarea va apela la biblioteca publică sau biblioteca şcolii, la un muzeu, la persoane fizice sau la instituţii ale comunităţii pentru procurarea unor materiale interesante, stimulative, în acord cu tema proiectului.  
Curriculumul revizuit pentru educaţia timpurie structurează experienţele copilului pe domenii experienţiale: estetic-creativ, om şi societate, limbă şi comunicare, ştiinţe şi psihomotric. Astfel, având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului, nevoile acestuia, ca şi intenţia organizării unor activităţi integrate, sala de grupă* poate fi delimitată în mai multe centre de activitate/interes, după cum urmează: Biblioteca, Ştiinţe, Arte, Construcţii, Joc de rol/ Colţul păpuşii, Nisip şi apă.
Organizarea spaţiului educativ prin delimitarea Centrelor oferă atât părinţilor, cât şi educatorului oportunitatea de a-i observa mai bine pe copii în interacţiunea lor cu materialele, cu alţi copii sau cu adulţii din clasă.
În organizarea pe Centre a spaţiului educativ, educatorul va asigura:
# securitatea şi protecţia copiilor;
# confortul prin mobilier, canapele, pernuţe;
# existenţa unui spaţiu suficient studiului şi întâlnirii cu alţi copii;
# existenţa unui material adecvat situaţiilor de învăţare;
# poziţionarea adecvată a Centrelor, respectând reguli specifice.
Din analiza evoluției personalității umane ce se manifesta ca un proces stadial ascendent și ai căror factori de dezvoltare se identifica atât la nivel ereditar cât și la cel relațional, grădinița, ca mediu social extins al preșcolarului, poate interveni în construirea unor baze solide pentru personalitatea în devenire a copilului de 3-6 ani. Întregul proces de învățământ exercită influențe educaționale asupra construirii, formării și dezvoltării personalității în condițiile stabilirii unor relații interpersonale educatoare-copil de calitate, în condițiile în care educatoarea are în vedere crearea unui climat afectiv deschis, permisiv, democratic.
Influențele educative asupra modelarii personalității în formare a preșcolarului încep odată cu debutul intrării copilului în grădiniță, dacă educatoarea reușește să creeze condițiile de confort psiho-fizic, pentru că acum copilul trebuie ajutat să se desprindă din relația exclusivă cu părinții, fără tensiuni, și să construiască o noua relație afectivă cu alții (copii, adulți).
Fără a fi o vârstă omogenă, preșcolaritatea are o serie de caracteristici care pot constitui puncte de sprijin în munca educatoarei. Preșcolarul este un intuitiv care ”gândește”cu ochii, cu mâinile, cu urechile, ceea ce-l orientează spre tot ce este în exteriorul său. Acest interes extrem de viu, susținut de o curiozitate dezarmantă, oferă educatoarei șansa de a-i crea ambianță, situații și activități în care plăcerea” de a face “ să se poată exprima. Astfel, organizarea spațiului educațional prin sectorizare pe arii de stimulare și interese, asigurarea accesului nelimitat la materiale și la modul în care acestea trebuie utilizate conduc la depășirea etapei în care alții (copii de aceeași vârstă) sunt rivali și devin parteneri egali, favorizează asimilarea conduitei sociale. În același context, atitudinea educatoarei, felul în care adoptă un stil de relație educativă consecvent democratic, favorizează manifestarea sentimentului de securitate, autocontrolul și siguranța de sine, dându-i copilului posibilitatea de a se manifesta liber si de a-și forma o imagine pozitivă despre sine.
O altă etapă în care educatoarea poate interveni în modelarea personalității în formare a preșcolarului este cea de favorizare a componenței intelectual-cognitive, prin care copilul este ajutat să cunoască și să trăiască satisfacția cunoașterii, devenind mai motivat Aprecierea răspunsurilor copiilor, a conduitei , evaluarea și aprecierea de către educatoare constituie o primă sursă de autocunoaștere, copilul preluând aceste aprecieri pe care le va transforma în repere de raportare la propria persoană dar și la cei din jur. Desfășurând o activitate structurată în conformitate cu programa, respectând principiile didactice , cunoscând particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor din grupă, aplicând cu precădere metode active, educatoarea va evita uniformizarea acceptând diversitatea, favorizând cultivarea unei imagini de sine pozitive, întărind motivaţiile.
A treia etapa în demersul educativ de influențare a personalității preșcolarului este cea în care educatoarea pune accent pe coeziunea grupului și pe contribuția fiecărui copil la desfășurarea activității, recunoscând componenta moral-socială a personalității, toate acestea presupunând anumite calități, dintre care definitorie este competența profesionala a educatoarei.
Aflată la intersecţia factorilor înnăscuţi cu cei dobândiţi sub influenţa modelelor şi a practicii educative, personalitatea este dimensiunea psihică centrală a fiinţei umane. De aceea orice educator care-i urmăreşte etapele cheie poate să se autoverifice pentru eficienţa muncii sale prin calitatea optimului realizat de copil într-o etapă sau alta.

BIBLIOGRAFIE:
 1. Didactica preşcolară – editura V&I, Bucureşti 2000
 2. Grădiniţa altfel – editura V&I, Bucureşti 2003
 3. Scrisoare metodică ”Strategiile didactice utilizate în învăţământul preşcolar”

Prof. înv. preșc. Chircă Diana-Irina
GPN “Florile Soarelui”, Mioveni
(Postat septembrie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top