12În cadrul strategiilor didactice de predare, după o observare directă a elevilor la clasă, se poate concluziona că, unele dintre cele mai agreate metode de învățământ, utilizate de noi profesorii în procesul de predare-învățare, sunt metodele de simulare. Tocmai de aceea mă voi opri să prezint din punct de vedere al teoriei, principalele metode de învățământ apoi mă voi opri să definesc și să dezvolt în cadrul metodelor de simulare, jocul de rol.
Principalele metode de învățământ, așa cum le prezintă literatura de specialitate sunt enumerate mai jos.


1. Expunerea didactică
2. Conversația didactică
     2.1. Conversația euristică
     2.2. Conversația examinatoare (catehetica)
     2.3. Conversația în actualitate
3. Metoda demonstrației
      3.1. Demonstrația cu obiecte
      3.2. Demonstrația cu acțiuni
      3.3. Demonstrația cu substitute
      3.4. Demonstrația combinată
      3.5. Demonstrația cu mijloace tehnice
4. Metoda observării
5. Lucrul cu manualul
6. Metoda exercițiului
7. Algoritmizarea
8. Modelarea didactică
9. Problematizarea
10. Instruirea programata
11. Studiul de caz
12. Metodele de simulare
13. Învățarea prin descoperire
Astfel, metodele de simulare și în cadrul acestora, jocul de rol, este prezentat pe două categorii: de o parte, cea a jocurilor didactice sau educative, pe de altă parte, categoria jocurilor simulative.
- jocurile educative au, într-o măsură și într-o perioadă, caracter imitativ empiric (sunt proprii vârstei și educației preșcolare).
- jocurile simulative - au alt registru și altă semnificație, ele fiind veritabile ocazii de antrenament, pentru îndeplinirea unor roluri reale în viață (la vârste școlare mai mari și se prezintă mai ales sub forma jocurilor de rol).
- învățarea pe simulatoare - tot o metodă compozită - îmbină mai multe dintre metodele anterior citate și prezentate.
- Jocul de rol - o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor funcții, relații, activități, fenomene, sisteme etc
Jocul de rol urmărește formarea comportamentului uman pornind de la simularea unei situații reale.
Avantaje:
- activizează elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv, acțional, punându-i în situația de a interacționa;
- prin dramatizare, asigura problematizarea, sporind gradul de înțelegere și participare activă a cursanților;
- interacțiunea participanților asigură un autocontrol eficient al conduitelor și achizițiilor;
- pune în evidență modul corect sau incorect de comportare în anumite situații;
- este una din metodele eficiente de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor.
Dezavantaje sau dificultăți legate de utilizarea metodei:
- este o metodă greu de aplicat (presupune nu numai aptitudini pedagogice, ci și aptitudini regizorale și actoricești la conducătorul jocului).
- deși activitatea bazată pe jocul de rol durează relativ puțin - aproximativ o oră - proiectarea și pregătirea sa cer timp și efort din partea cadrului didactic.
- există riscul devalorizării jocului de rol, ca rezultat al considerării lui ca ceva pueril, facil de către elevi.
- este posibilă apariția blocajelor emoționale în preluarea și interpretarea rolurilor de către unii elevi.
Etapele pregătirii și folosirii jocului de rol
a. Identificarea situației interumane care se pretează la simulare prin jocul de rol - este foarte important ca situația ce urmează a fi simulata să fie relevantă obiectivului, comportamentelor de însușit de către elevi în urma interpretării rolurilor.
b. Modelarea situației și proiectarea scenariului - situația de simulat este supusă analizei sub aspectul statusurilor și categoriilor de interacțiuni implicate. Din situația reală sunt reținute pentru scenariu numai aspectele esențiale: status-urile și rolurile cele mai importante care servesc la constituirea unui model interacțional. Urmează apoi să se elaboreze scenariul propriu-zis, respectiv noua structură de status-uri și roluri care, firește, este mult simplificată față de situația reală.
c. Alegerea partenerilor și instruirea lor relativ la specificul și exigentele jocului de rol - este vorba de distribuirea rolurilor și familiarizarea participanților cu sarcinile de realizat. Status-urile și rolurile sunt descrise amănunțit pentru fiecare participant în parte pe o fișă; distribuirea poate fi la alegere sau prestabilită de către conducătorul activității.
d. Învățarea individuală a rolului de către fiecare participant, prin studierea fișei - este necesar ca participanții să fie lăsați 15-20 de minute să-si interiorizeze rolul și să-și conceapă modul propriu de interpretare.
e. Interpretarea rolurilor.
f. Dezbaterea cu toți participanții a modului de interpretare și reluarea secvențelor în care nu s-au obținut comportamentele așteptate. La dezbatere participă și observatorii. Este necesar ca interpreților să li se dea prioritate pentru a comunica ceea ce au simțit.
Tipuri de jocuri de rol:
a. Jocuri de rol cu un caracter mai general:
- jocul de reprezentare a structurilor (de ex: organizarea unei întreprinderi sau instituții poate fi reprodusă într-o sală de dans, prin distribuție spațială corespunzătoare a mobilierului, a status-urilor și rolurilor de îndeplinit).
-  jocul de decizie (elevilor li se distribuie status-uri și roluri menite a simula structura unui organism de decizie, confruntarea cu o situație decizională importanta-elevii înșiși sunt puși în situația de a lua decizii)
- jocul de arbitraj - ușurează înțelegerea și dezvoltarea capacităților de soluționare a problemelor conflictuale ce apar între două persoane, două grupuri, două unități economice etc.
- jocul de competiție (de obținere a performanțelor). Prin acest tip de joc se urmărește simularea obținerii unor performanțe de învingere a unui adversar, real sau imaginat.
b. Jocuri de rol cu caracter mai specific:
- jocul de-a ghidul si vizitatorii
- jocul de negociere
Caracteristici ale mijloacelor tehnice de instruire
a. flexibilitatea sau adaptabilitatea -  se refera la posibilitățile de adaptare a acestora  la  necesitățile de moment.             
b. generalitatea (reprezintă o proprietate asociată flexibilității) - se referă la posibilitatea de a codifica în diferite forme, informațiile mesajelor transmise spre receptorul uman.
c. paralelismul - se referă la posibilitatea utilizării simultane a aceluiași mijloc în mai multe scopuri sau de către mai mulți utilizatori, în aceeași unitate de timp.
d. accesibilitatea - o proprietate a mijloacelor tehnice determinată de complexitatea lor și de ușurința cu care ele pot fi utilizate (cu cât un mijloc tehnic este mai complex, cu atât accesul utilizatorilor depinde în mai mare măsura de programe speciale de instruire pentru cunoașterea și mânuirea aparatelor).
e. Siguranța și funcționarea - este o caracteristică aflată în corelație cu fiabilitatea și întreținerea și se referă la respectarea anumitor reguli și operații la punerea în funcțiune, la utilizarea și la oprirea aparatelor.

Prof. gr. did. I, Diaconu Elena Daniela
Liceul Tehnologic Dacia Pitești
(Postat septembrie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top