05La preșcolari, jocul, este cea mai importantă metodă activă de instruire, educare și formare, este modalitatea prin care copilul se raportează la lume și în același timp asimilează lumea. Prin joc, copilul se familiarizează cu diferite aspecte ale realității naturale și sociale și își satisface diverse trebuințe, jocul fiind o activitate generatoare de trăiri pozitive, de satisfacții imediate.
Se ştie că mediul familial exercită o influenţă cultural-educativă binefăcătoare asupra dezvoltării limbajului copilului şi în mod deosebit, asupra dezvoltării limbajului acestuia. Cu toate acestea, realitatea confirmă că influenţele exercitate de mediul familial sub acest aspect sunt încă deosebit de variate. În consecinţă, fie datorită acestor influenţe, fie datorită unor întârzieri sau defecţiuni în vorbirea copiilor la intrarea lor în grădiniţă, diferenţele semnalate în dezvoltarea limbajului sau a vocabularului acestora sunt încă deosebit de sesizabile.
Diferenţierile de limbaj accentuate se menţin până la intrarea copilului în şcoală, mai ales pentru cei ce nu frecventează zilnic grădiniţa. Ori, între limbaj şi gândire există o interdependenţă binecunoscută. Aceste diferenţieri în domeniul dezvoltării limbajului situează copiii în poziţii diferite, sub aspectele deosebit de complexe ale activităţilor instructiv-educative. Una dintre sarcinile majore ale grădiniţei instructiv-educative o constituie omogenizarea relativă a dezvoltării limbajului copiilor, în aşa fel încât la intrarea în şcoala primară, să posede noţiunile strict necesare însuşirii cunoştinţelor de bază prevăzute de programa şcolară.
Astfel, jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiectivele de pregătire intelectuală, tehnică, morală şi fizică a copilului.
Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie şi de bucurie, de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.
Iată câteva exemple de ”jocuri” cu rezultate deosebite pentru preșcolari:
Joc de rol – “Joc de cunoaştere: Autoportretele”
Pe coli de hârtie A4, veţi trasa silueta proprie şi veţi indica: numele, vârsta, adresa şi, prin desen, caracteristicile personale şi fizice, ce vă place mai mult să învăţaţi sau să faceţi la şcoală, pasiunile etc. Portretele vor fi fixate sau expuse pe perete în sala de clasă, pentru a vă permite să vă cunoaşteţi mai bine pe voi înşivă şi între voi.
Joc de exprimare a identităţii: Cercul de conversaţie
Fiind dispuşi în cerc, veţi răspunde învăţătorului, continuând şi completând enunţurile date. Exemple:
• ceea ce prefer eu este……. ;
• mi-ar plăcea să fiu…….. ;
• jocul meu preferat este……. ;
• cred că numele meu semnifică………….. ;
• nu mi-ar plăcea să ştiu………. ;
• sunt fericit (trist) când………. ;
• aş vrea să fiu mai……… ;
• într-o zi sper………..
Vi se acordă acelaşi timp pentru a da răspunsul potrivit, precum şi libertatea de a nu răspunde, dacă nu doriţi acest lucru, „sărind” peste cei care nu vor sau nu ştiu să-şi exprime opţiunea.
Joc de rol – Călătoria misterioasă
Călătoria misterioasă îşi propune ca obiectiv exersarea orientării pe baza reprezentărilor spaţiale prin indicaţii scurte şi precise. Ea reprezintă un joc de imaginaţie prin care copiii sunt direcţionaţi să se orienteze în funcţie de poziţiile spaţiale; de obicei, ocupă un spaţiu temporal mai mare decât o activitate de sine stătătoare şi se desfăşoară în mod integrat (limba şi literatura română, matematică, educaţie plastică, abilităţi practice, cunoaşterea mediului).
Principalele avantaje ale acestui joc de imaginaţie:
• stimulează creativitatea, competiţia între grupuri, cooperarea între participanţi;
• exersează capacităţile de orientare spaţială;
• îmbină activitatea statică cu mişcarea;
• consolidează reprezentările spaţiale;
• evaluează cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.
Joc de cunoaştere: ”Mingea călătoare”
Vă aşezaţi în cerc. Unul dintre voi va arunca o minge către un copil, îşi va striga numele şi o caracteristică personală proprie şi apoi va ieşi din grup. La fel vor proceda şi ceilalţi. Ultimul copil va spune o caracteristică a grupului.
Eco-mima!
Formaţi trei echipe. Fiecare echipă va trebui să se decidă asupra unei campanii ecologice pe care o consideră cea mai importantă (de exemplu: să recicleze deşeurile, să cureţe o zonă, să protejeze animalele sau o plantă rară etc.), precum şi asupra modului în care vor derula campania (prin participare directă, colectare de fonduri, campanii în mass-media, conferinţe etc.). Toate echipele vor mima apoi, pe rând, activitatea aleasă. Echipa care mimează primeşte un punct dacă ceilalţi copii ghicesc scopul campaniei şi încă un punct dacă ceilalţi reuşesc să ghicească şi metoda folosită.
Joc de comunicare: ”Schimbă locul!”
Sunteţi aşezaţi în cerc. Unul dintre voi este în mijlocul cercului şi spune ceva de genul: „Cei care poartă şapcă!”. Toţi cei care poartă şapcă schimbă locul şi cel care nu găseşte loc vine în mijloc şi trebuie să ofere altă sugestie: toate fetele/ băieţii, băieţii blonzi, fetele în pantaloni, cei care au împlinit x ani etc. Când se rosteşte un enunţ care comportă un calificativ, precum: „Cei care sunt fericiţi/ jucăuşi/ cuminţi”, jocul se sfârşeşte, întrucât este dificil să identifici o calitate dintr-o privire.
Joc de exprimare a identităţii: ”Linia vieţii”
Sunteţi aşezaţi în cerc pe scaune sau pe iarbă. În mijloc se întinde un fir de lână, sfoară sau o coardă. Un voluntar porneşte pe „linia vieţii”, amintindu-şi evenimente importante din existenţa proprie, prezentându-le în ordine cronologică sau în orice ordine doreşte (în acest caz, va face paşi înainte sau înapoi pe „linia vieţii”), putându-se anticipa şi asupra viitorului.
Eficienţa jocului didactic depinde de cele mai multe ori de felul în care cadrul didactic poate să asigure o concordanţă între  tema jocului şi conţinuturile învăţării de felul în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, indicaţii, explicaţii aprecieri.
Cu alte cuvinte, dezvoltarea limbajului se realizează atât în activităţile specifice dezvoltării vorbirii, cât şi în cadrul întregului program din grădiniţă. Procesul de influenţare asupra dezvoltării limbajului copiilor începe la grupa mică ţinându-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultăţile de pronunţie, vocabularul redus şi alte particularităţi psihice cum sunt: gândirea concretă, atenţia instabilă, memoria individuală.
Dar jocul de rol contribuie şi la îmbogăţirea lexicului copiilor preşcolari şi cu diferite adjective; la grupa mică accentul cade pe însuşiri privind culoarea (roşu, galben, albastru, alb, negru), pe raporturi dimensionale (mare, mică); însuşiri gustative (dulce, acru), olfactive, termice sau anumite calităţi morale (leneş, harnic, mincinos).
Jocul de rol contribuie atât la îmbogăţirea vocabularului, activizarea şi exersarea lui; cât şi la însuşirea unei exprimări clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical, la cultivarea independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în exprimarea orală.

Surse de documentare orientativă
1. L. Ciolan, Metodologia cercetării educaţionale, Proiectul pentru Învăţământul Rural.
2. C. Lupu, Didactica matematicii pentru învăţământul preşcolar şi primar, Editura Caba, Bucureşti, 2006.

Prof. Dănuț Leontina
(Postat septembrie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top