11Practica şi teoria educaţiei au demonstrat de mult ce loc ocupă jocul în viaţa preşcolarilor, în activitatea de instruire şi educare a acestora în grădiniţă. Prin intermediul jocului, copiii îşi îmbogăţesc experienţa cognitivă, învaţă să manifeste o anumită atitudine - pozitivă sau negativă - faţă de ceea ce-l înconjoară, îşi educă voinţa, şi, pe această bază formativă, îşi conturează profilul personalităţii. În zilele noastre, jocul trebuie apreciat ca bază a conceperii întregii activităţi instructiv-educative. Privit prin această prismă, în procesul de învăţământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care şi le propune procesul de învăţământ şi, în sfârşit, ca formă de organizare a activităţii de cunoaştere şi de dezvoltare a capacităţilor psiho-fizice pe toate planurile.
Ed. Claparède spunea că la grădiniţa de copii "ar fi cu totul imposibil să facem altfel". Ar fi imposibil, pentru că, la acest nivel al dezvoltării stadiale, nu sunt constituite încă mecanismele psihice ale actelor neludice, pe care se sprijină activitatea de învăţare sistematică. Mecanismele respective se află abia în fazele iniţiale de constituire, ritmul evolutiv si al perfecţionării lor depinzând de nivelul la cere se ridica jocul însuşi.
Conceperea jocului ca formă de activitate este cel mai important aspect particular al formelor pe care le îmbracă învăţământul la acest nivel. O mare parte din timp, copiii îl ocupă în grădiniţă cu activităţi preferenţiale. Ei au largi posibilităţi de exersare a jocului, cu nuanţele lui specifice: de la jocul cel mai naiv, cu scop fictiv, la activitatea cu scop ludic, cu scop precis si stabil, capabil să subordoneze mijloacele, inclusiv pe acelea care nu au nimic ludic, activitate în care poate domina o formă sau o variantă a jocului învăţării sau a muncii privite ca ocupaţii cu nuanţă ludică.
Jocul este "forma de activitate specifică pentru copil şi hotărâtoare pentru dezvoltarea lui psihică", afirmă Paul Popescu-Neveanu.
Sub influenţa jocului se formează, se dezvoltă şi se restructurează întreaga activitate psihică a copilului. Modul serios şi pasiunea cu care se joacă copiii, constituie indicatori ai dezvoltării si perfecţionării proceselor de cunoaştere. Prin joc se dezvoltă personalitatea copilului. J. Piaget, L. S. Vigotski, D. B. Elkonin, relevă însemnătatea interiorizării acţiunilor şi transformării lor în procese psihice.
Perioada preşcolară se caracterizează prin dilatarea vieţii interioare ce are o independenţă relativă ca şi jocul care este dominat de "proiecţii" mai ample decât la vârsta anterioară. Prin joc, copilul descoperă noi modalităţi de expresie atitudinală, care îi sporesc vigoarea sa acţională şi dinamismul său, nevoia de explorare. Putem afirma ca, la vârsta preşcolarităţii, jocul oferă cadrul pentru efort şi depăşire a anumitor obstacole iar "moralitatea ludică" contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor.
Este suficient sa priveşti copiii în timpul jocului pentru a-ţi face o impresie referitoare la conduita acestora şi la particularităţile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în timp ce alţii sunt mai reţinuţi, inhibaţi, mai puţin activi. Se poate constata, fără îndoială, că în toate jocurile intervin şi se exersează elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gândirii, capacitatea de imaginare a unor soluţii, aplicarea în practică a acelora care au fost memorate şi care şi-au dovedit eficienţa.
Toate laturile vieţii psihice, începând cu cele mai simple şi terminând cu cele mai complexe, se educă, se exersează şi se dezvoltă prin intermediul activităţii ludice. Trăsăturile de personalitate - aptitudinile, deprinderile, interesele, aspiraţii, caracter, temperament - se exprimă prin comportament. Activitatea ludică constituie un teren fertil prin care se pot evidenţia aceste caracteristici, dar se pot şi exersa şi dezvolta cu ajutorul jocului. După modul cum se adaptează şi se integrează în joc, mai rapid sau mai lent, după respectarea regulilor de joc şi a acţiunii celorlalţi participanţi, după felul în care cooperează şi îndeplineşte sarcinile jocului, se poate aprecia voinţa şi perseverenţa, calmul şi capacitatea de organizare etc.
La vârsta preşcolară, întâlnim un nivel optim al receptivităţii şi sensibilităţii copilului, al mobilităţii, flexibilităţii psihice, care permit o achiziţie însemnată de potenţialităţi specific umane. Gândirea preşcolarului se dezvoltă în strânsă legătură cu limbajul şi activitatea pe care o desfăşoară.
Diversitatea jocurilor arată că jocul are funcţii potenţiale foarte numeroase şi complexe. Aşa, după cum sublinia Ursula Şchiopu: "Activitatea ludică  furnizează informaţii importante privind psihodiagnoza inteligenţei".

Bibliografie:
"Jocuri pentru copii de la o zi la şase ani" - Anne Bacus, Ed. Teora
"Didactica preşcolară" - Elinor Schulman Kolumbus, Ed. Integral    Bucureşti 1998
"Copilul şi jocul" - Revista de pedagogie

Educatoare, Janina Anghel
GPN „Florile Soarelui” Mioveni
(Postat iunie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top