30Aceste rânduri sunt dedicate academicianului profesor doctor Solomon Marcus, omul care la 91 de ani emitea coerent, în comisii ministeriale și live în mass-media, idei despre nevoia de reformă a sistemului actual de educație din Romania.
Am avut șansa să-l cunosc în mai multe ipostaze pe profesorul Solomon Marcus… Din păcate, timpul a făcut să nu-l prind profesor în Facultatea de Matematică a Universității din București, în holul căreia, când scriu aceste rânduri, arde o candelă cu flacără ce reflectă în tabloul cu chipul său acoperit într-un colt de o panglică neagră…
I-am savurat discursurile cu diverse ocazii: congrese, conferințe și simpozioane științifice și didactice, tabere de matematică (Poiana Pinului-Buzău, Poiana Zânelor - Bistrița, Straja-Hunedoara, Voineasa- Vâlcea), seminarii și expuneri științifice la Institutul de Matematică Simion Stoilow al Academiei Române… I-am admirat stilul de comunicare în conversațiile private… L-am invidiat pentru răbdarea cu care discuta cu elevii de gimnaziu și filozofa cu cei de liceu ore în șir, în taberele de matematică… I-am văzut locuința modestă, plină de cărți așezate peste tot, încât nu puteai face un pas fără să calci pe ele…
L-am avut ca invitat acum doi ani la susținerea tezei mele de doctorat, în Amfiteatrul „Miron Nicolescu”, de la parterul Institutului de Matematică al Academiei Romane.. A întârziat… Am tot sperat să-mi pună o întrebare…Nn-am avut eu norocul acesta… Avea, totuși, 89 de ani!
I-am citit multe din cărțile sale…, i-am urmărit interviurile din mass-media din ultimii ani… Dispariția sa de pe scena vieții, într-un moment în care era un actor activ, care deschisese și generase în spațiul public discuția despre reforma autentică a sistemului de învățământ din România, m-a făcut să vă supun atenției câteva idei ale domniei sale.
În 1987 publică “Șocul matematicii”, la Editura „Albatros” din București, în care adună o seamă de considerații privind învățarea matematicii, interdisciplinaritatea matematicii, funcția ei socială, semnificațiile ei culturale și filozofice – o care scrisă la maturitate, pe care o recomand cu căldură iubitorilor de matematică și nu numai.
Chiar în primele pagini povestește discuția cu o studentă care intrase în facultate cu medie mică și se prezenta slab examene. Întrebând-o cum vede viitorul ei a primit următorul răspuns neaşteptat: « Nu cred că profesoara mea de matematică din şcoală era mai bine pregătită decât sunt eu acum. Aşa cum ea a făcut faţă şi s-a descurcat în profesie, mă voi descurca şi eu ».
Mărturisește că l-a surprins ideea de raportare la un astfel de model. În ipoteza că studenta a fost « victima » unor profesori slabi de matematică (şi, poate, şi de alte discipline), nu ar fi acest fapt un motiv temeinic de a nu repeta această situaţie, de a nu deveni un profesor slab, care mutilează intelectul a sute şi sute de elevi ? Meseria de profesor este, poate mai mult decât altele, o problemă de conştiinţă. Singurul control continuu exercitat asupra activităţii unui profesor este propriul său autocontrol. În faţă unei clase de adolescenţi care nu au încă nici cunoştinţele, nici discernământul necesare pentru o preluare critică a ceea ce emană de la catedră, profesorul îşi exercită influenţa sa lentă, dar sigură şi de durată, cu efecte de multe ori ireversibile. El poate stimula intelectul elevilor săi, dar în acelaşi timp îl poate adormi sau mutila. Singurul martor al acestui proces este propria sa conştiinţă. Dacă profesorul nu-şi iubeşte meseria şi nu are o minimă competenţă profesională, victimele sale, chiar dacă nu conştientizează pentru moment daunele care li se provoacă, vor realiza aceasta mai târziu, iar profesorul respectiv va rămâne în amintirea lor într-o postură care nu este de invidiat.
Este oare firesc şi cinstit pentru un tânăr să se angajeze pentru o viaţă într-o asemenea cursă nebunească ? Este oare o strategie adecvată încercarea de a păcăli societatea, simulând o activitate pentru care, de fapt, nu ai nici pregătirea profesională necesară, nici o cât de vagă motivaţie psihologică ? Dincolo de culpabilitatea morală a unui comportament de acest fel, nu este greu să demonstrăm că sunt din ce în ce mai puţine şanse ca o atare strategie să mai fie valabilă în deceniile în care tinerii de azi îşi vor exercita profesia.
Aici Solomon Marcus continua cu următorul comentariu, făcut, atenție, în 1987: ritmul de înnoire a programelor şi planurilor de învăţământ, a manualelor şcolare va fi din ce în ce mai rapid, pentru a se putea face faţă exigenţelor unei lumi în care nevoile cresc exponenţial, iar satisfacţia lor creşte deocamdată mai lent (atunci când nu stă pe loc). Nivelul general al elevilor va creşte şi el, chiar dacă unele fenomene dau o impresie opusă. Cei care se vor strecura într-o anumită profesie într-un mod neonorabil se vor găsi din ce în ce mai izolaţi şi arătaţi cu degetul. Interesele pe termen lung ale oricărui tânăr recomandă o strategie onestă şi rezonabilă, adecvată posibilităţilor şi perspectivelor reale.
În ce constă această strategie onestă? Ea este foarte simplă. Îi cere tânărului să examineze cu luciditate şi răspundere posibilităţile şi afinităţile sale reale, iar în raport cu ele să manifeste ambiţia de a se realiza plenar şi grija de a-şi făuri planuri pe măsură. Aceasta înseamnă, în primul rând, să nu cauţi să devii student cu orice preţ, oricum şi oriunde ; există atâtea profesii frumoase şi de mare utilitate socială care nu cer o pregătire în cadrul învăţământului superior. În al doilea rând, dacă totuşi ţi s-a cristalizat preferinţa pentru o anumită profesie, să nu accepţi compromisuri legate de avantaje de moment, dar care se răzbună apoi de-a lungul întregii vieţi. A ignora aceste lucruri înseamnă a crea un focar de tensiune şi stres care se soldează cu pagube enorme atât pentru individ cât şi pentru societate.
Prin urmare așa vedea Solomon Marcus realitatea acum 30 de ani în plina perioada comunistă! Vorbea de înnoirea rapidă a programelor și planurilor de învățământ… Un om care a luptat zeci de ani pentru o idee, a murit cu e a pe buze… România anilor 2016: a murit omul, a murit și ideea…
Iertați-ne, domnule profesor, de acolo de unde ne priviți, pentru incompetență…

Director, prof. dr. Marian HAIDUCU
Şcoala Mihai Eminescu Piteşti
Postat iunie 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top