28În instruirea şi educarea tânărului, locul de frunte îl ocupă profesorul.Lui i se încredinţează sarcina de cea mai mare răspundere: pregătirea de specialitate şi educaţia tinerilor. Ce altă profesie poate să aducă o mai mare mulţumire, decât aceea de a vedea cum copilul se deschide şi se dezvoltă sub ochii educatorului ca o floare!. Această ,,înflorire" constituie, desigur, răsplata cea mai înaltă a dascălului.
M-a învățat cum să păşesc în viață, cum să privesc mereu spre înălțimi, cum să vorbesc, cum să iert, cum să devin atunci, o elevă apreciată, astăzi un Om; şi, voi rămâne în continuare aşa. Mi-a luminat drumul atunci când păşeam prin întuneric, mi-a confirmat ori de câte ori eram pe drumul cel bun. M-a învățat că respectul se câştigă, dar se și oferă, m-a învățat că drumul spre succes nu este pietruit și, că pentru a ajunge în vârful piramidei este nevoie de multă muncă, ambiție, dorință și sacrificiu, m-a învățat că întâi trebuie să oferi fără să aștepți să ți se ofere, m-a învățat mai mult decât mi-aş fi imaginat şi, pentru acest „mai mult” va avea parte de caldă şi veşnică recunoştință din partea mea. Oare despre cine este vorba? În mintea şi sufletul meu se află doamna învățătoare, care a avut cel mai puternic impact în devenirea mea, în îndeplinirea țelurilor mele de până acum, acea „piatră de hotar” în drumul meu spre succes. E important să găseşti, să întâlneşti în viață un om, o persoană, un învățător/profesor care să-ți ofere un sprijin, un sfat părintesc, o mângâiere, la nevoie; mă simt o elevă norocoasă, căci am întâlnit un astfel de Om, Doamna Otilia, căreia-i voi purta un veşnic respect. Dânsa este persoana care m-a învățat să ofer celor dragi flori, care pentru mine, sunt daruri scumpe, oferite în semn de mulțumire şi înaltă apreciere față de cel căruia i le dăruiesc. De aceea,  pentru idolul meu am creat… O poveste…Povestea rozei și a ghiocelului. Eram la o intersecție de drumuri în viața mea, la începutul clasei a I-a, un boboc de ghiocel alb care, parcă, nu îndrăznea să iasă la lumină din zăpadă. La un moment dat şi-a făcut apariția un frumos trandafir roşu, Doamna învățătoare Otilia, care emana în jurul lui putere, pasiune, lumină, provocare, iubire, frumusețe, hotărâre, agitație, forță, viață, bucurie de a trăi. La vederea acestei minunate flori am simțit cum radiază sensibilitate, dragoste, încredere, am simțit că nimic rău nu mi se poate întâmpla; am început să prind culoare, forță, am simțit o dorință de schimbare; gata cu timiditatea. Trandafirul roşu a sesizat că ceva mi se întâmplă, m-a remarcat. S-a apropiat de mine, m-a studiat, m-a mirosit şi a decis, să mă dezvolte, să mă ocrotească, să mă aibă alături. Astfel, în fiecare zi m-a udat cu căldură, lumină, dragoste, încredere, mângâiere şi, rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: bobocul din mine a crescut, dar a şi înflorit devenind un frumos trandafir roz. Acum, trandafirul roz emană celor din jur prietenie, dragoste, lumină, iubire, puritate, gingăşie, speranță, grație, fericire, recunoştință. Nu voi uita niciodată şi-i voi mulțumi tot timpul trandafirului roşu, care a apărut la locul şi momentul potrivit făcându-mi viața mai frumoasă. Cei doi trandafiri frumos mirositori au devenit modele, au devenit cunoscuți, iar în grădina vieții, ocupă un loc central care le oferă posibilitatea unei relații care să dăinuie peste timp. La buchetul celor doi trandafiri, de jur împrejurul lor, ca un scut protector, au luat naştere  noi trandafiri multicolori, trandafiri care au închegat, au completat treptat frumusețea relației trandafirului roşu cu trandafirul roz. Aceasta a fost povestea celor doi trandafiri. Trandafirul roşu şi trandafirul roz vor dăinui veşnic în grădina vieții, deoarece locurile lor în această grădină se află cu fața permanent către Soare, permanent către înălțimi. Mai concret… Îmi amintesc cu drag ce mult m-a impresionat intrarea în clasa a I-a, acum fiind profesor îmi aștept bobocii, ghioceii, viitorii trandafiri, la fiecare 15 septembrie, cu aceiași emoție resimțită acum 42 de ani. Pentru activitățile interesante şi atractive, pentru toată dragostea și dăruirea cu care ne-a format, pentru talentul și profesionalismul dânsei, pentru vocația de dascăl, pentru felul dânsei de a fi şi de a se comporta, dedic acest articol  doamnei învățătoare Otilia, atât de dragă mie, cu tot respectul, dragostea și admirația mea.

Prof. Stan Daniela
Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”, Pitești
Postat iunie 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top