15Toată activitatea de formare a abilităţilor matematice este strâns legată de activitatea de formare a unor reprezentări, concepte şi noţiuni prin intermediul structurilor cognitive, puse în evidenţă prin dobândirea de deprinderi, priceperi şi abilităţi şi prin structurile operatorii.


În acest sens, deprinderile reprezintă moduri de acţiune şi operaţii consolidate prin exerciţiu care favorizează însuşirea conceptelor, fiind componente automatizate ale unor acţiuni.
Asemănător, priceperea reprezintă îmbinarea optimă a deprinderilor şi a cunoştinţelor în vederea rezolvării situaţiilor problemă pentru efectuarea în mod conştient, cu o anumită rapiditate, a unei acţiuni adecvate unui scop.
În cadrul activităţilor matematice, formarea de priceperi de grupare, ordonare, măsurare şi reprezentare grafică în condiţiile în care sarcinile de învăţare solicită anumite categorii de deprinderi şi priceperi, devin treptat abilităţi.
Astfel, abilităţile specifice activităţilor matematice reprezintă un ansamblu de priceperi, deprinderi şi capacităţi ce se formează prin acţiunea directă cu obiectele, valorificând potenţialul senzorial şi perceptiv al copilului.
De aceea, putem spune că abilităţile matematice sunt rezultatul dezvoltării bazei senzoriale de cunoaştere şi a familiarizării cu toate formele de gândire matematică şi logică.
Formarea abilităţilor matematice conduce la înţelegerea noţiunii de număr prin percepţia mulţimilor de obiecte, a şirului numeric, la efectuarea de operaţii şi rezolvarea problemelor cu conţinut concret.
În formarea conceptelor matematice, la vârsta preşcolară, întâlnim trei stadii, ,,stadii cărora le sunt specifice diferite tipuri de jocuri:
1. Stadiul preliminar - în care copilul manipulează şi cunoaşte obiecte, culori, forme, în cadrul unor jocuri preliminare fără un scop aparent.
2. Stadiul jocului dirijat - în scopul evidenţierii constantelor şi variabilelor mulţimii prin jocuri structurate.
3. Stadiul de fixare şi aplicare a conceptelor - asigură asimilarea şi explicitarea conceptelor matematice în aşa numitele jocuri practice sau analitice.” (Dienes, Z. P.,1975, pag. 12)
De asemenea se stabilesc o serie de principii care stau la baza oricărui ,,model de instruire centrat pe formarea unui concept matematic:
# Principiul constructivităţii orientează învăţarea conceptelor într-o succesiune logică, de la nestructurat la structurat.
# Principiul dinamic.
# Principiul variabilităţii matematice asigură formarea gândirii matematice ce are la bază procesul de abstractizare şi generalizare.
# Principiul variabilităţii perceptuale presupune ca formarea unei structuri matematice să se realizeze sub forme perceptuale variate. Respectarea acestui principiu conduce la operaţia de abstractizare ce va sprijini formarea unei gândiri matematice.”  (Neagu, M, Beraru, G.,, 1995, pag. 8)
De la acţiunea însoţită de cuvânt până la concept, procesul parcurge următoarele trepte:
• contactul copil - obiecte: curiozitatea copilului declanşată de noutăţi îl face să întârzie perceptiv asupra lor, să le observe;
• explorare acţionată: copilul descoperă diverse atribute ale clasei de obiecte, iar cunoaşterea analitică îl conduce la obţinerea unei sistematizări a calităţilor perceptive ale mulţimii;
• etapa explicativă: copilul intuieşte şi numeşte relaţii între obiecte, clasifică, ordonează, seriază şi observă echivalenţe cantitative;
• dobândirea conceptului desemnat prin cuvânt: cuvântul constituie o esenţializare a tuturor datelor senzoriale şi a reprezentărilor şi are valoare de concentrat informaţional cu privire la clasa de obiecte pe care o denumeşte (după 11-12 ani).
Deci introducerea primelor abilităţi matematice la copiii de vârstă preşcolară se fac prin intermediul jocurilor logice, cu ajutorul cărora conceptele matematice sunt reprezentate prin relaţii concrete între obiecte, relaţii ce sunt stabilite după cele patru atribute ale pieselor uşor de perceput de către toţi copiii: formă, culoare, mărime şi grosime.
Astfel, ,,orice acţiune obiectuală trebuie să fie însoţită de explicaţii verbale asupra modului de parcurgere a etapelor până la rezultat şi are un rol de fixare.”  
Numărul atributelor nu este fix, acesta poate fi sporit sau diminuat în funcţie de vârsta copiilor şi de potenţialul lor intelectual.
Domeniul matematicii este domeniul relaţiilor cantitative, existente între obiectele şi fenomenele lumii reale, iar operarea cu aceste relaţii cantitative presupune existenţa în conştiinţa noastră a conceptului de cantitate şi a noţiunii de număr.
Formarea noţiunii de număr la copil este un proces de durată care se realizează în etape şi atinge diferite niveluri la diferite vârste și se bazează pe de o parte pe perceperea mulţimii, pe de altă parte pe activitatea concretă: numeraţia.
Pentru început, facem precizarea că în învăţământul preşcolar se creează numai premisele formării noţiunii de număr, se conturează unele elemente ale conţinutului acestei noţiuni.
Punctul de plecare trebuie să-l constituie înţelegerea de către copil a succesiunii numerelor în şirul lor natural, ştiindu-se că preşcolarul foloseşte numerele înainte de a înţelege corespondenţa cantitativă corespunzătoare.
Experienţa de viaţă a copiilor este suficientă pentru a se putea începe lungul proces al învăţării numărului şi număratului, astfel un copil de 3-4 ani întrebat câte cuburi are pe masă el răspunde că are „multe” și fără a şti să numere, însă el observă lipsa unor obiecte.
Numai după ce copiii sunt capabili să perceapă global mulţimile şi să separe din acestea un singur element se poate trece la numărarea propriu-zisă, iar numărul 2 este uşor de perceput, dat fiind că obiecte din mediul ambiant uşurează intuirea acestuia.
Se pot aşeza pe masă două obiecte pe care copiii să le numere, atingând cu mâna dreaptă fiecare obiect, apoi apropiindu-le unul de altul.
Astfel, în momentul în care se face sinteza „sunt pe masă doi ursuleţi”, se va face gestul de „încercuire” a celor două jucării pentru a se înţelege că numărul 2 se referă nu la ursuleţul atins ultimul (când copilul a pronunţat „doi” ursuleţi) ci la întreaga grupă. La fel se procedează şi când se numără până la 3 (4...etc.).
Totuşi trebuie înţeles faptul că, ,,a număra nu reprezintă pentru copil decât a spune o poezie, una chiar mai dificilă, deoarece, faţă de alte poezii, aceasta se compune dintr-un şir de cuvinte care nu înseamnă nimic.”  
Pe lângă aceste deprinderi de numărat, educatoarea trebuie să înveţe copiii să perceapă cantitatea prin intermediul diferiţilor analizatori: vizual, auditiv, tactil chinestezic.
La indicaţiile educatoarei, copiii trebuie să poată alcătui grupe cu un număr de obiecte indicat verbal sau prin bătăi de palme, semnale luminoase, atingeri pe umăr, etc.
Numai în acest mod vom avea siguranţa că număratul este într-adevăr un proces realizat conştient şi nu o simplă memorare de cuvinte („unu”, „doi”, etc.). Numai pe baza materialului intuitiv se face o numărare logică.
La grupa mare pentru a se număra, obiectele se vor aşeza în sistem liniar, orizontal sau vertical, dar se pot folosi în funcţie de particularităţile grupei şi alte grupări în diferite figuri numerice.
Se va realiza compararea cantităţilor (numai pe plan concret) copiii, trebuind să ştie unde sunt mai multe şi unde sunt mai puţine jucării, aceste activităţi contribuind în mare măsură la învăţarea numerelor.
Am ţinut seama de faptul că nu toţi copiii au frecventat grădiniţa la grupa mijlocie, astfel mi-am corelat planificarea activităţilor cu particularităţile grupei pe care o conduc.
Noţiunile matematice sunt reprezentate general deoarece ele au fost înţelese, spre deosebire de lipsa unor amănunte concrete care de multe ori pot fi rezultatul direct al memoriei, fără ca acestea să facă parte din conexiuni ale cunoştinţelor sau nici măcar să fie înţelese.
Este şi explicaţia faptului că sunt copii care cunosc rezultatul unor operaţii matematice simple, dar operaţia în sine este înţeleasă parţial sau poate să fie un secret total. De multe ori, de la aceşti copii în locul unei definiţii generale vei primi răspunsul printr-un exemplu concret lipsit de generalitate care poate să aibă legătură cu subiectul.
Revine obligativitatea educatoarei să acţioneze eficient în cercetarea răspunsurilor copiilor pentru îmbunătăţirea formării reprezentărilor matematice.
Astfel, reprezentarea diferă de percepţie prin claritatea ei şi chiar reprezentările însăşi se deosebesc în mod pregnant unele de altele după gradul lor de claritate.
În acest sens, ,,cea mai eficientă metodă de formare a reprezentărilor matematice o reprezintă jocul didactic matematic.”  
Există copii care prin însuşirile deosebite ale memoriei sau intuiţiei dezvoltate, reuşesc să se descurce foarte bine la activităţile matematice complexe, fără însă să le înţeleagă iar modul de reprezentare să fie unul concret, legat de un exerciţiu identic efectuat anterior.
Schimbând puţin datele problemei, am constatat că acel „foarte bun copil” rămâne mut sau încearcă un răspuns identic cu cel memorat.
Este cauza pentru care educatoarea nu trebuie să permită desfăşurarea de jocuri sau exerciţii stereotipe, ţinând cont că activităţile matematice pentru preşcolari sunt uşor de memorat, având în vedere memoria şi receptivitatea foarte bună a copilului la această vârstă.
În cadrul activităţilor desfăşurate în grădiniţă practica demonstrează că în organizarea activităţilor instructiv educative se impune o atitudine diferenţiată, avându-se în vedere că sunt unii copii care vin pentru prima oară la grădiniţă, direct la grupa mare.
Astfel la majoritatea copiilor veniţi direct în grupa mare, la vârsta de 5-6 ani se constată reprezentări neclare (se înlocuiesc între ele forme, culori, dimensiuni, cunoştinţe nesistematizate, confuzii de termeni, exprimare dificilă, vocabular sărac, ritm lent de rezolvare a unor sarcini de lucru, lipsă de independenţă şi spontaneitate, necesitatea unui ajutor permanent).
Există însă, la aceşti copii dorinţa de a obţine rezultate bune, interes pentru activitatea din grădiniţă, ceea ce favorizează învingerea dificultăţilor individuale şi a celor de adaptare socială.
Pentru aceşti copii a fost necesar ca la începutul anului şcolar să se organizeze activităţi de constituire de mulţimi (jucării, figuri geometrice), identificând însuşirile comune ale acestora; compararea mulţimilor de obiecte; formarea de perechi pe baza corespondenţei termen la termen; acţiuni cu mulţimi de obiecte, pentru înţelegerea constanţei cantităţii independent de formă, mărime şi de dispunerea în spaţiu a elementelor mulţimii.

Prof. înv. preşc. şi primar Dincă Natalia
GPP „Castelul fermecat”, Piteşti
Postat mai 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top