12În sistemul educaţional libertatea individuală este greşit înţeleasă atât de către elevi cât şi de către profesori şi părinţi şi nu a avut ca efect micşorarea gradului de violenţă în şcoală ci, dimpotrivă, pe fondul acestei libertăţi greşit înţeleasă şi exprimată, şcoala poate reprezenta o sursa a unor forme de violenţă.
Dacă anterior violenţa şcolară nu se manifesta decât ocazional, între elevi sau dinspre cadrul didactic spre elev, acum remarcăm o violenţă sporită de la an la an, atât între elevi cât nu rareori dinspre elevi spre cadrele didactice.
Pentru a putea preîntâmpina şi dezarma un comportament violent în şcoală trebuie mai întâi să clarificăm şi să înţelegem conceptul de violenţă, să aflăm cauzele acesteia şi în final să fie concepute măsurile de combatere şi prevenire.
Spre deosebire de agresivitate - care reprezintă potenţialitatea ce permite dirijarea acţiunii şi ţine de gândire şi analiză, fiind intrinsecă - violenţa este acţiunea în sine, dezorganizarea brutală a personalităţii sau colectivităţii şi afectează atât individul, cât şi mediul în care acesta se manifestă. Violenţa nu este ereditară, dar este contagioasă…
Astfel, întâlnim mai multe tipuri de violenţă în mediul şcolar:
• Violenţa fizică, concretizată prin lovirea persoanelor, vătămarea fizică a acestora, deposedarea prin forţă de bunuri etc;
• Violenţa economică (materială), ce se răsfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului şcolar şi a bunurilor altor persoane;
• Violenţa psihică, ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresată, şi care se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare;
Printre cauzele care determină comportamentul violent în rândul şcolarilor, (multiple şi greu de combătut) putem argumenta următoarele:
• Încă de la vârsta preşcolară, unii copii sunt martori ai violenţei domestice (fizice, psihice) şi fiind la vârsta la care îşi aleg şi imită modelul de comportament, copilul îşi va însuşi inconştient actele de violenţă ale adulţilor, le va reproduce în interacţiunea cu grădiniţa, grupul de prieteni sau şcoala, fiind convins că aceste atitudini sunt corecte şi fireşti;
• Deseori, din dorinţa de a fi populari, de a avea ceea ce familia nu le oferă sau pur şi simplu de a se răzbuna pe colegii cu performanţe în diverse domenii, elevii apelează la teroare, deoarece nu cunosc pedepsele legale la care pot fi supuşi. Tot în ciclul primar se formează/dezvoltă dorinţa copilului de a se evidenţia; nereuşind performanţe la învăţătură, elevul va încerca să devina lider prin orice alte metode, apelând sau instigând la violenţă;
• Provenind din medii sociale diferite, în clasele primare şcolarii vor avea tendinţa de a-i exclude pe cei minoritari, cauzând astfel forme de violenţă;
• Un alt factor de risc în devierea comportamentului copilului spre violenţă îl constituie mass-media, prin prezentarea realităţii ca pe un fapt banal, indiferent de gravitatea faptelor expuse şi mai ales fără a accentua consecinţele acestor violenţe asupra celor ce le-au provocat. Mass-media expune acte de violenţă (atât în programele pentru copii, cât şi în filme sau ştiri) în mare parte fără să stigmatizeze aceste acte, fără a sublinia caracterul imoral al agresiunilor.
• O mare parte din vină o are aici şi familia, care permite contactul copilului cu televizorul, neexplicându-i ceea ce este etic şi ceea ce constituie o abatere gravă de la normele sociale şi civice. Neimplicarea familiei în dezvoltarea capacităţii de a discerne moralul de imoral, legalul de ilegal, are ca urmare însuşirea de către copil a unor comportamente inadecvate vârstei si deseori negative. La rândul sau, ajuns adult copilul va repeta greşeala părinţilor.
• În apariţia fenomenului violentei şcolare nu sunt de neglijat managementul defectuos al clasei, deficienţele de comunicare între cadrele didactice şi elevi, neadaptarea practicilor educaţionale la o populaţie şcolară în continuă schimbare.
Aflat în colectivitate, elevul îşi va organiza jocul şi activitatea având ca suport violenţa văzută şi va fi influenţat de aceasta.
Aceste comportamente se vor manifesta în societate cu predilecţie în şcoală, deoarece colectivul este mai numeros (spre deosebire de grupul de joacă), vârstele sunt relativ apropiate şi apare dorinţa copilului de a deveni (ca în familie) centrul atenţiei.
Sub eticheta violenţei şcolare se află o diversitate de forme de conduită: confruntarea verbală, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator, refuzul de a colabora şi de a cere ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea, vătămarea corporală.
Prevenire şi combatere:
• Cadrele didactice trebuie să observe comportamentul elevilor pentru a putea preveni manifestările violente ale acestora prin discuţii atât cu elevii în cauză, cât şi cu familiile lor. Doar o bună colaborare a familiei cu personalul didactic va reuşi prevenirea/stoparea/îndreptarea unor deviaţii comportamentale, deoarece cadrul legal nu permite şcolii luarea unor măsuri extreme care să determine din partea elevului respectarea drepturilor celor din jur. Şcolii îi revine sarcina de a corija abaterile, de a defini clar diferenţa dintre moral şi imoral, deoarece copilul se va manifesta în mediul şcolar influenţat de imaginile vizualizate.
• Rolul învăţătorului este acela de a omogeniza colectivul, de a-i determina să-şi respecte colegii şi cadrele didactice. Acest lucru se poate realiza prin dezbateri colective, prin intermediul povestioarelor, prin acordarea de sarcini pe echipe. Şcolarii trebuie învăţaţi ce înseamnă a trăi în societate: a te înţelege reciproc, a asculta opiniile celor din jur, a exprima problemele în cuvinte nu în fapte, a lua decizii colective, şi a te supune deciziei majorităţii, a-şi controla pornirile violente.
• La nivelul clasei este indicată elaborarea unui regulament intern. Elevii sunt cei ce negociază regulile şi stabilesc sancţiunile în cazul abaterilor. Trebuie stabilite reguli simple ce pot fi lesne înţelese şi respectate.
• În condiţiile în care situaţiile de violenţă şcolară nu pot fi rezolvate în mod direct prin acţiunea efectivă şi imediată a cadrului didactic, se impune formarea unei echipe (în cadrul căreia să fie incluse atât cadrele didactice, cât şi psihologul şcolii, medicul, reprezentanţi ai poliţiei, pompierilor, primăriei).
Această echipă ar putea preveni şi combate acte de violenţă prin prezentarea faptelor şi explicarea urmărilor acestora.
• O altă metodă de prevenire şi combatere a violenţei este elaborarea R.O.I., aducerea acestuia la cunoştinţă atât elevilor, cât şi părinţilor şi respectarea sa strictă. La înscrierea copilului în şcoală, părintele trebuie să semneze că este în acord deplin cu regulile scolii, reguli ce pot stabili de la scăderea notei la purtare, până la exmatricularea definitivă a elevului în cazul constatării unor fapte de violenţă ce ar periclita siguranţa celorlalţi.
• La nivelul şcolii se pot înfiinţa grupuri de dezbateri în care să se pună în discuţie dificultăţile muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situaţiile problemă expuse, de unul sau mai mulţi profesori, să fie dezbătute în cadrul grupului.
• Înfiinţarea în cadrul şcolii a unui centru de consultanţă cu părinţii şi elevii, unde să se poată depista, mediatiza şi dezbate acte de violenţă şcolară.
• Ca măsură de constatare a gradului de violenţă în şcoală este indicată supravegherea elevilor cu ajutorul sistemelor video. Astfel se pot monitoriza accesul în incinta şcolii, comportamentul copiilor în pauze, perturbarea activităţilor cadrelor didactice de către alte persoane. Dacă din punct de vedere psihic prezenţa camerelor video în incinta şcolii descurajează manifestările violente, prevenind astfel încălcarea regulamentului de ordine interioară, din punct de vedere practic înregistrările oferă dovezi incontestabile ale faptelor comise şi ajută la luare unor măsuri imediate, nepermiţând agravarea conflictelor.
• Pentru a evita evoluţia şi perpetuarea violenţei în mediul şcolar, este necesar ca M.E.C să aibă o buna colaborare cu mass-media (C.N.A) şi să semnaleze părinţilor impactul pe care vizualizarea emisiunilor necorespunzătoare vârstei îl are asupra copilului, căci sprijinul familiei este hotărâtor.
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenţei şcolare implică a ţine cont de toţi factorii (temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Şcoala are un rol important în prevenirea violenţei, şi asta nu numai în condiţiile în care sursele agresivităţii sunt în mediul şcolar, ci şi în situaţia în care sursele se află în exteriorul graniţelor şcolii.

Prof. Răducanu Daniela Geta
Liceul Tehnologic „Dacia”, Piteşti
Postat mai 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top