11Subiectivismul în practica evaluativă
Practica docimologică scoate în evidentă numeroase disfuncţii şi dificultăţi în evaluarea corectă şi obiectivă a rezultatelor şcolare. Idealul obiectivităţii în notare este afectat de anumite circumstanţe care pot induce variaţii destul de semnificative, prezente fie la acelaşi examinator în momente diferite (variabilitate intraindividuală), fie la examinatori diferiţi (variabilitate interindividuală).
Unele dintre cauzele care generează distorsiuni subiective în evaluare pot fi:
- insuficienţa informaţiilor primare pe baza cărora se realizează evaluarea;
- alegerea defectuoasă a metodelor şi strategiilor de evaluare în raport cu ceea ce se evaluează sau cu obiectivele evaluării;
- particularităţi ale relaţiei profesor-elevi, cu componentele ei afectiv-atitudinale;
- influenţele directe ale mediului psihosocial în care se face evaluarea (statutul familiei elevului, presiunile colectivului didactic, a conducerii şcolii etc.);
- influenţe datorate contextului pedagogic în care se efectuează evaluarea: nivelul clasei, politica şcolii în materie de evaluare, preocuparea pentru „imaginii” şcolii.
Problema este de a renunţa la subiectivism, respectiv la o relativizare a actului valorizării în funcţie de o multitudine de interese, opinii evaluative. Soluţia eficientă poate fi legată de utilizarea matricei de notare şi strategiilor de evitare a erorilor în notare.
1. Matricea de notare
Notarea elevilor presupune o măsurare a învăţării din două direcţii şi anume:
*măsurarea nivelului de cunoştinţe şi comportamente dobândite de elev, în raport direct cu programa şcolară;
*orice notare să ţină seama de anumite cerinţe şi condiţii specifice fiecărui obiect de învăţare, precum şi de prestaţia individuală a elevului în fiecare situaţie de învăţare.
Matricea de notare reflectă:
- nivelul de exigenţă a profesorului;
- realismul atitudinii lui în demersul de predare-învăţare;
- complexitatea actului de evaluare.
2. Strategii de evitare a erorilor în notare
Erorile în evaluare pot fi sistematice (constante) şi aleatorii.
Erorile sistematice (constante): Afectează rezultatele: acestea vor fi cu regularitate diferite faţă de cele reale, iar primii afectaţi vor fi cei cu o bună pregătire. Eroarea de evaluare apare în cazul în care conţinuturile testate nu sunt semnificative sau când cerinţele testului sunt formulate în termeni lipsiţi de claritate. Pentru evitarea lor trebuie avute în vedere:
- Obiectivul testului (ce se doreşte a fi testat)
- Sistemul de referinţă (la ce se raportează)
- Grupul căruia îi este adresat (vârsta psihologică, nivelul academic)
Se precizează apoi: scopul şi funcţiile probei, obiectivele psihopedagogice, conţinuturile, concordanţa obiective conţinut. Urmează elaborarea testului, a grilei de corectare, a baremului de notare, aplicarea, prelucrarea rezultatului.
Erorile aleatorii (întâmplătoare) pot fi cauzate de:
A. Persoana evaluată prin:
- Aprecierea rezultatelor sub influenţa impresiei generale asupra elevului/ clasei („efect halo” - vor fi apreciaţi mai indulgent elevii/clasele “bune”, mai exigent elevii/ clasele “slabe”).
- Aprecierea rezultatelor sub influenţa altor rezultate, la alte discipline („efect de contaminare” - un elev poate fi apreciat la matematică la fel ca la limba română;
- Aprecierea rezultatelor în funcţie de aşteptările evaluatorului, care tind să se realizeze în performanţa celui evaluat (efect de anticipaţie).
B. Succesiunea evaluărilor (efecte secvenţiale) prin:
- Aprecierea rezultatelor în funcţie de diferenţele care se stabilesc între elevi, aprecierea prin comparaţie (efect de contrast).
- Aprecierea inerţială, la acelaşi nivel, a unor probe diferite, dar succesive (efect de ordine);
- Aprecierea în funcţie de obiective neesenţiale, care se substituie celor semnificative (eroare constantă); de exemplu, un elev indisciplinat va fi apreciat diferit faţă de un elev conştiincios, disciplinat).
- Aprecierea în funcţie de criterii relevate prin chiar evaluarea probei, neluate în consideraţie până în acel moment (efect de ancorare).
C. Eroarea individuală, datorată tipului de personalitate a evaluatorului (indulgent-exigent, echilibrat, fără prejudecăţi, indiferent etc.).
D. Eroare cauzată de starea de moment a evaluatorului (oboseală, stres)
E. Eroarea determinată de particularităţile psihice ale celor evaluaţi (elevi spontani, intuitivi etc.).

Prof. Fusea Sorinel
Prof. Fianu Valeriu
Liceul Teoretic ”Iulia Zamfirescu” Mioveni
Postat mai 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top