09Pentru început trebuie să subliniem faptul că plantele medicinale nu se recoltează niciodată dimineaţa, înainte de a se ridica roua, pe ploaie sau la mai puţin de 24 de ore după ploi abundente, sau când este ceaţă, recoltarea oprindu-se o dată cu apusul soarelui. Plantele medicinale ce conţin uleiuri volatile se recoltează în special pe timp noros sau dimineaţa, înainte de răsărit. Desigur, recoltarea plantelor medicinale trebuie făcută în zone nepoluate, cât mai îndepărtate de unităţi industriale, aşezări umane şi căi de acces, de genul drumurilor şi căilor ferate. Ca şi obiecte necesare pentru modalităţile de recoltare manuale amintim secera, cuţitul, cazmaua, piepteni speciali etc.
Fiecare specie are momentul său optim de recoltare, atunci când principiile active se află în cantitate maximă. Conceptul de „principiu activ” a apărut cândva după anul 1570, când cărturarul şi practicianul Paracelsus a arătat că în plantele medicinale, doar o anumită compoziţie a acestora (circa 0.5 grame la 1 kilogram) prezintă efecte curative asupra organismului. Mai târziu aceste principii active au fost clasificate după structura lor chimică (alcaloizi, glicozizi, fenoli, uleiuri volatile, etc.).
De la plantele medicinale se colectează întreaga plantă sau doar anumite părţi precum:
a) Rădăcinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) şi tuberculii (Tubera), cu alte cuvinte, părţile subterane ale plantelor, se recoltează primăvara timpuriu, înainte de formarea mugurilor sau a părţilor aeriene ale plantei sau toamna târziu, după ofilirea părţilor aeriene. La recoltarea acestor organe ale plantei, datorită lipsei părţilor vegetal superioare, (tulpini, frunze, flori) se ivesc cele mai multe confuzii. Deci se va acorda o atenţie deosebită identităţii botanice a speciilor respective.
b) Părţile aeriene (Herba) ale plantei, impropriu numite „iarbă” prin vulgarizarea termenului latin „herba” (în limba română având altă semnificaţie) se recoltează, de obicei, cu puţin înainte de înflorirea completă sau în timpul înfloririi. Momentul optim de recoltare ale plantelor în acest caz este foarte diferit, în funcţie de specie, altitudine şi zona geografică unde creşte planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera, în nici un caz prin smulgere.
c) Mugurii florii (Gemmae sau Turianes) se recoltează primăvara devreme, când seva începe să circule, uneori chiar pe la sfârşitul lunii februarie. Se recoltează când sunt complet dezvoltaţi, înainte de deschiderea lor.
d) Scoarţa sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau rădăcinilor se recoltează în special primăvara, la începutul vegetaţiei, când se desprind mult mai uşor. De obicei scoarţa se recoltează de pe ramurile şi tulpinile plantelor care au cel puţin 3 ani, prin incizii circulare practicate la distanţe de 20-30 de centimetri şi apoi longitudinal.
e) Frunzele (Folium) se recoltează numai pe timp frumos şi uscat, după ce au ajuns la maximum de dezvoltare, manual, dar nu prin strujire pentru a nu se zdrobi, mărind astfel suprafaţa de contact cu aerul şi pentru a nu se distruge celulele ce conţin uleiuri volatile.
e) Recoltarea florilor (Flores) pentru unele specii se recomandă să se facă în boboc (salcâmul galben japonez), iar pentru altele la începutul înfloririi sau în timpul înfloririi, înainte de ofilire.
f) Fructele (Fructus) se recoltează unele în pârgă (măceşele), când conţin maximum de vitamine, iar altele când au ajuns la coacere (afinele, ienuperele, porumbele).
g) Seminţele (Semen) se recoltează cu puţin înainte de completa maturizare, apoi se întind imediat pentru uscare în straturi subţiri.
Toate aceste materii prime vegetale se usucă imediat după recoltare. Pentru utilizarea lor în „farmacia casnică”, plantele sau părţile de plantă se usucă în snopuri mici, atârnate în aer, la umbră sau la soare, de la caz la caz, sau în poduri bine aerisite, puse pe coli de hârtie, site, rogojini sau prelate curate. La materia primă care nu se prelucrează imediat după recoltare se face uscarea pe cale naturală la soare sau la umbră.
În timpul uscării produsul se întoarce, pentru a evita decolorarea, încingerea şi deprecierea calităţii.
Uscarea artificială se realizează în funcţie de produsul vegetal în uscătorii speciale, unde este reglată temperatura în funcţie de compoziţia principiilor active. temperatura de uscare este de 40-50 de grade Celsius, rareori 60-70 de grade Celsius, iar pentru plantele cu ulei volatil este de 30-35 de grade Celsius.
Conservarea se face în spaţii curate, uscate, bine aerisite cu o umiditate constantă şi iluminare indirectă. În timpul depozitării, produsele vegetale nu rămân într-o stare inertă, ele suferind o serie de procese biochimice şi transformări. Temperatura şi umiditatea sunt factorii care favorizează degradarea principiilor active. Aerul şi iluminarea reprezintă doi factori importanţi cu privire la conservare, sub influenţa lor principiile active suferă reacţii de hidroliză, oxidare şi enzimatice. Poluarea microbiană şi fungică reprezintă pericolul cel mai grav al produselor vegetale care compromit total principiile active.    
După uscare, materiile prime vegetale vor fi ambalate în pungi de hârtie, săculeţi de pânză sau cutii de carton, în nici un caz în ambalaje din material plastic.

Prof. Olteanu Mariana
Şcoala Gimnaziala Nr. 1, Valea Iaşului
Postat mai 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top