08Întregul edificiu al chimiei a fost construit din aproape în aproape, pornind de la zero şi nepresupunând nimic drept cunoscut de mai înainte.
Chimia, deşi este o ştiinţă de vârstă venerabilă (a luat naştere în Egiptul antic), este “mereu tânără” prin descoperirile de importanţă covârşitoare ce se succed continuu. Dar spre deosebire de alte ştiinţe, când spunem “chimie” înţelegem ceva magic, ceva înconjurat de mister. Magia alchimiei a rămas şi azi: cum se poate oare ca nişte substanţe cu totul “inerte”, să reacţioneze atât de tumultos şi adesea spectaculos, sau cum se poate ca sub un număr relative redus de forme exterioare aparente, să se ascundă un număr imens de substanţe diferite, distincte. “Misterul” constă în faptul că efectuând un număr de reacţii chimice şi diverse măsurători ajungem să simbolizăm substanţa printr¬-o formulă ce o descrie ”exact şi univoc” într-un mod extreme de concentrat, cu toată diversitatea “infinită”  a substanţelor.
Chimia modernă caută să elaboreze şi să formuleze modelele de reprezentare ale structurii şi reactivităţii substanţelor cele mai apropiate şi corespunzătoare cu manifestările lor şi în acelaşi timp să explice aceste manifestări.
În prezent, chimia şi-a cucerit un loc de frunte în multe domenii cât şi în viaţa de toate zilele. Complexitatea problemelor ridicate de chimie cere însă stăpânirea unor temeinice cunoştinţe teoretice şi practice. Progresele făcute de chimie şi tehnologia chimică sunt de-a dreptul surprinzătoare. Aceste progrese au drept urmări imediate crearea a noi şi noi produse care intră în viaţa omului modern într-o asemenea manieră încât acesta nu-şi mai poate imagina viaţa lipsită de ele.
Prin fabricarea medicamentelor sintetice s-au putut salva milioane de vieţi omeneşti şi s-au  putut alina durerile altor zeci de milioane de oameni.
Chimia, exprimându-ne în mod plastic, am putea spune că îl îmbracă pe om. S-a îmbrăcat omul şi fără ajutorul chimiei dar în prezent datorită chimiei se obţin produse sintetice – ţesături, piele sintetică, stofe, încălţăminte etc. într-o gamă infinit de variată încât reuşesc să satisfacă şi cele mai rafinate gusturi.
Dar nu numai atât. Sinteza chimică a reuşit să imite lemnul, să înlocuiască marmura sau cuarţul, să înlăture metalul acolo unde acesta  era de prisos sau prea scump.
Nu am putea vorbi de progresele radio şi electrotehnicii, televiziunii, radarului fără să ne amintim că ştiinţa chimiei furnizează piesele necesare construcţiei acestor aparate atât de mult integrate în viaţa noastră. Fără existenţa semiconductorilor, tranzistorilor, izolatorilor fonici, termici şi electrici furnizaţi de chimie, nu se putea ajunge la progresele spectaculoase din aceste domenii.
Cu siguranţă că nici industria aeronautică, tehnica rachetelor sau zborurilor cosmice nu ar fi evoluat atât de rapid dacă sutele şi miile de piese component ale acestor nave n-ar fi fost furnizate de chimia de sinteză.
Descătuşarea energiei din nucleul atomului şi crearea unor posibilităţi energetice nelimitate este tot o “vină” a chimiei.
Toate aceste domenii şi încă multe altele, se pare chiar că toate domeniile vieţii noastre materiale şi chiar spirituale au fost şi sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, “contaminate” de chimie, care, pe drept cuvânt, poate fi denumită “catalizator” al vieţii moderne.
Spiritul uman are permanent nevoie de explicaţii ale fenomenelor cu care se confruntă şi direct dar şi virtual, adică pe care le intuieşte, cu care nu a ajuns, încă, să ia contact. De aceea, este un nonsens să considerăm că suntem cunoscătorii tuturor problemelor ”ştiinţifice”, ale prezentului dar şi, mai ales ale viitorului. Facem un pas mult mai mare atunci când ne conştientizăm gradul de ignoranţă, mai curând ca stare de spirit, decât când ne dorim omnicunoscători, ceea ce este o aberaţie. Orice întrebare bine pusă realităţii este o provocare adresată acesteia la care trebuie să căpătăm un răspuns. În cel mai rău caz problemele “neactuale” joacă rolul acestor provocări ale cunoaşterii ai căror beneficiari suntem tot noi, este ştiinţa. Ştiinţa reprezintă şi un factor de presiune asupra conştiinţei, în sensul că o determină mereu mai convingător să treacă de la o poziţie filozofică opţională la una materialistă. În sectorul necunoaşterii ştiinţa realizează mai evident ca oriunde în spaţiul realităţii, interacţiunea cu filozofia, în folosul obiectivităţii şi profunzimii tabloului pe care ni-l putem face despre natură şi locul nostru în mijlocul ei.
Chimia îşi dezvăluie bogatul şi ineditul aport la dezvoltarea ştiinţei şi în ultimă instanţă la îmbogăţirea spirituală şi materială a omului.

Bibliografie:
“Cartea chimistului amator” – Dan I. Seracu, Editura Albatros, Bucureşti, 1979
“Biogeneza de la mit la ştiinţă” -  Vladimir Eşanu, Editura Albatros, Bucureşti,1985

Prof. Nedelea Cristina
Şcoala „Gabriel Marinescu” Tigveni
Postat mai 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top