04Având ca țintă atingerea de către toţi copiii a obiectivelor prevăzute în curriculum, educatoarea creează situaţii de învăţare care să favorizeze operaţiile mentale. Aceste situaţii trebuie să fie variate, ordonate, să implice acţiunea directă a copiilor cu imagini, obiecte şi simboluri, pentru a favoriza reversibilitatea şi interiorizarea operaţiei şi totodată să se desfăşoare sub formă ludică. Termenul metodă provine din grecescul „methodos” („odos” = cale, drum şi „metha” = către, care înseamnă „cale care duce spre... aflarea adevărului”; „cale de urmat” în vederea descoperirii adevărului; un mod de cercetare a unui lucru, de căutare, de exploatare a unui fenomen obiectiv în vederea aflării adevărului; drum de parcurs în vederea atingerii unui scop, a obţinerii unui rezultat determinat. Transpuse în actul didactic, metodele devin un instrument de relevare a unor informaţii ştiinţifice în faţa celui care învaţă, o modalitate de transmitere-însuşire de cunoştinţe, priceperi, deprinderi în vederea atingerii unor obiective pe care cadrul didactic trebuie să le atingă. Pentru cadrul didactic metodele reprezintă căile prin care acesta organizează o activitate didactică, un drum pe care profesorul conduce elevul spre asimilarea unor cunoştinţe noi, dar şi spre consolidarea şi evaluarea celor însuşite anterior, şi de asemenea, o formă de stimulare, de implicare activă a copiilor în actul instructiv-educativ.
I. Cerghit afirmă  că metodele didactice îndeplinesc mai multe funcţii. Astfel, metodele au: - funcţie cognitivă, deoarece reprezintă o cale de acces a copiilor spre cunoaştere; - o funcţie formativ-educativă, deoarece ele contribuie la dezvoltarea unor procese psihice şi fizice, deprinderi intelectuale, atitudini, sentimente, comportamente, capacităţi; - funcţie motivaţională, având capacitatea de a suscita curiozitatea şi de a activiza elevul (preşcolarul); - funcţie instrumentală, deoarece mijlocesc atingerea obiectivelor; - o funcţie normativă - metodele ne arată cum trebuie să se predea şi să se înveţe pentru a se atinge obiectivele (Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Ed. Polirom, 2006).
Metodele didactice au unul dintre cele mai importante roluri pentru reușita unei activități. De modul cum sunt ele organizate într-o activitate depinde în mare măsură dacă sunt sau nu atinse obiectivele stabilite. În activitățile matematice din grădiniță educatoarea a planificat și până acum metode care să stimuleze atenția și interesul preșcolarilor, metode bazate pe manipularea obiectelor, în principal jocul didactic matematic. Importanța jocului didactic matematic ca și metodă este unanim recunoscută de toți cei implicați în educația preșcolară. În prezent însă, pe lângă această metodă didactică educatoarea are la dispoziție o multitudine de alte metode cum ar fi, de exemplu, cele preluate în alte categorii de activități ( ex. memorizarea, cântecul, desenul) sau metodele moderne, activ-participative, scopul fiind acela de atingere a obiectivelor matematice propuse într-o manieră activă, conștientă, ceea ce va asigura retenția mai sigură, mai stabilă și pe o perioadă mai îndelungată de timp a cunoștințelor însușite. În prezent curriculum pentru învăţământul preşcolar promovează implicarea activă a copiilor în activitățile didactice, iar metodele care pun accent pe acţiunea copiilor, activ-participative răspund acestei cerințe. Activizarea predării-învăţării presupune folosirea unor metode, tehnici şi procedee care să-l implice pe copil în procesul de învăţare, urmărindu-se: dezvoltarea gândirii critice, stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru cunoaştere, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Prin metodele activ-participative înţelegem toate situaţiile care scot copiii din ipostaza de obiect al informării  şi îi transformă în subiecţi ai formării. Prin aceste metode se reînvie concepţiile „şcolii active” şi ele răspund de asemenea şi cerinţelor actuale ale educaţiei, care pun accent pe implicarea elevului din proprie iniţiativă. Mobilul învăţării trebuie să fie deci unul interior: curiozitatea, interesul pentru acţiune, dorinţa de a investiga, curiozitatea, toate acestea activizează copilul şi facilitează învăţarea. Prin metodele de învăţare activă procesul de învăţare ţine cont de interesele şi nivelul de înţelegere, de dezvoltare al copiilor şi totodată activitatea se bazează pe stimularea copiilor de a manipula obiecte, de a cerceta, investiga, de căuta și descoperii soluții, ceea ce asigură un  transfer mai bun al informațiilor.
Învăţarea bazată pe metodele activ participative conduce la dezvoltarea unor comportamente observabile precum: - comportamente de participare activă (copilul e activ, răspunde la întrebări, pune întrebări); - gândire creativă (copiii au propriile interpretări, oferă sugestii); - aplică strategiile de învăţare însuşite în situaţii diverse; - metodele active ajută copiii să-şi construiască cunoştinţele, să înţeleagă. Activităţile matematice, prin faptul că implică însuşirea unor noţiuni şi operarea cu termeni destul de dificili chiar şi la grădiniţă, solicită metode care să facă din preşcolari participanţi activi la procesul învăţării, care să faciliteze însuşirea cunoştinţelor pe calea activităţii proprii. Fie că sunt aplicate în cadrul jocurilor didactice ca formă de organizare tradițională a activităților matematice în grădiniță, fie în cadrul activităților interdisciplinare matematice, metodele active sunt căile prin care se realizează aceste activități într-un mod stimulativ. Pe lângă metodele active-participative, educatoarea poate organiza conținuturile matematice și prin preluarea unor metode didactice utilizate de obicei în cadrul altor activităţi. De exemplu, însuşirea noțiunilor matematice se poate realiza prin povestiri, poezii şi cântece, fixarea şi evaluarea poate fi realizată prin ghicitori, activităţi practice şi artistico-plastice, jocuri de mişcare, activităţi de educaţie fizică, atât în cadrul activităţilor obligatorii, cât şi la centrele de interes. Matematica în grădiniță poate fi abordată în forme şi situaţii foarte diverse, ea poate fi integrată, corelată cu toate celelalte activităţi, şi poate fi realizată prin metode didactice variate. Aceste metode, prin faptul că se centrează pe activitatea preşcolarilor, valorifică într-un mod activ potenţialul acestora, permiţând abordarea matematicii din perspective variate, diverse, ceea ce favorizează menţinerea atenţiei pentru o perioadă mai îndelungată de timp, asimilarea, fixarea şi păstrarea mai îndelungată a cunoştinţelor. De asemenea, prin faptul că oferă posibilitatea corelării matematicii cu alte forme de activitate, educatoarea îi ajută pe copii să înţeleagă că nu este doar o disciplină care-i învaţă reguli şi convenţii, ci face parte din viaţa de zi cu zi, este o disciplină care nu se învaţă doar pentru însuşirea unor cunoştinţe abstracte, ci pentru a folosi aceste cunoştinţe în contexte practice.

Prof. Înv. Preșcolar Arsene Steliana-Ionela
GPN „Florile Soarelui”, Mioveni
Postat mai 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top