02Nevoile alimentare ale copiilor /elevilor sunt uşor diferite de cele adulţilor, în sensul că, în perioada de creştere, organismul uman are nevoie de toate “cărămizile” necesare pentru dezvoltarea armonioasă a organelor, cea mai spectaculoasă creştere suferind-o scheletul şi muşchii. Se înţelege că, din acest motiv, alimentaţia copilului elev trebuie să fie echilibrată atât caloric cât şi din punct de vedere calitativ, pentru a putea fi susţinută creşterea rapidă dar şi efortul depus la şcoală.
Procesele neuro-psihice specifice învăţării sunt mari consumatoare de energie, care trebuie să fie furnizată constant prin alimentaţie. Carenţele pot duce la întârzieri de creştere, demineralizări osoase, scăderea capacităţi la efort sau a randamentului şcolar. Al doilea motiv este viaţa în colectivitate a elevului, care presupune riscuri mai mari de îmbolnăvire, de aceea trebuie susţinut sistemul imunitar şi capacitatea organismului de luptă antiinfecţioasă printr-un aport suficient de vitamine, minerale şi apă, care permit funcţionarea mecanismelor de imunitate celulară şi umorală.
Responsabilitatea pentru alimentaţia elevilor revine, în primul rând, părinţilor acestora. De ei depinde, în copilărie, formarea unor obiceiuri şi deprinderi alimentare sănătoase, care să stea la baza unui comportament alimentar sănătos şi a dezvoltării psiho-somatice armonioase a copilului. Sunt  importante alimentaţia în sine, calitativ şi cantitativ, dar şi obiceiurile legate de alimentaţie.
Popescu (2004) recomandă respectarea unor reguli alimentare ca:
# Meniul să fie cât mai apetisant, variat, condimentat moderat;
# Se respectă orele de masă, pentru formarea unor reflexe digestive secretorii şi motorii  şi o digestie cât  mai eficiente;
# Se respectă regulile de igienă şi comportare înaintea şi în timpul mesei; astfel, spălarea mâinilor înainte de masă, spălarea dinţilor după masă, mestecarea alimentelor suficient, trebuie să devină obiceiuri practicate de către toţi membrii familiei;
# Copiii/elevii iau masa împreună cu ceilalţi membrii ai familiei, ocazie cu care trebuie deprinşi cu o serie de reguli de comportare civilizată la masă, care fac parte din educaţia fiecărei persoane şi care se imprimă acum în comportamentul lor, pentru tot restul vieţii;
# Deoarece majoritatea elevilor au cursuri dimineaţa, se va acorda atenţie micului-dejun, hipoglicemia determinată de refuzul de a mânca dimineaţa având drept urmări tulburări nervoase, dureri de cap, ameţeli, emotivitate exagerată; pentru cei care învaţă după-amiaza, este ideal să se consume masa de prânz cu o oră înainte de plecarea la şcoală
Comportamentului alimentar nesănătos presupune o serie de erori, numeroase şi dăunătoare prin consecinţele lor pe termen lung, atât asupra sănătăţii cât şi prin imprimarea şi consolidarea lor în cadrul populaţiei la scară largă. Popescu (2004) clasifică erorile astfel:
Erorile de ordin cantitativ constau în consumul excesiv de alimente bogate caloric, pe termen lung dăunător din cauza producerii obezităţii, cu toate consecinţele acesteia. La polul opus se află consumul unor categorii limitate de alimente, mai ieftine, dar de calitate inferioară care, paradoxal, pot provoca dereglări metabolice similare celor care apar in obezitate. Alimentele “săracilor”, pâinea, cartoful, pastele făinoase, orezul, consumate în exces pentru că sunt mai accesibile, dau îngrăşare, diabet, carenţe alimentare, etc.
Erorile de ordin calitativ sunt la fel de frecvente şi dăunătoare. Ele se manifestă prin predominanţa unor tipuri de alimente în alimentaţie, nu neapărat dăunătoare pe termen scurt, dar care pe termen lung devin periculoase. Aşa este cazul alimentaţiei de tip “fast-food”, care şi-a creat loc din ce în ce mai mult în casele oamenilor de rând. În mod deosebit sunt periculoase excesele de grăsimi animale şi de hidrocarbonaţi (pâine, dulciuri, făinoase), în paralel cu un consum insuficient de legume, zarzavaturi, fructe, lapte şi lactate, care aduc un aport însemnat de vitamine şi minerale. Tot în categoria de eroare de ordin calitativ intră şi alimentaţia monotonă, manifestată prin preferinţa pentru câteva alimente şi excluderea altor categorii, generând carenţe şi un dezechilibru nutriţional.
Nerespectarea ritmului meselor constituie o eroare nutriţională gravă. Pauzele mari dintre mese, obiceiul de a renunţa la micul-dejun şi a servi un prânz copios sau de a nu mânca pe timpul zilei şi a consuma apoi o cină abundentă, sunt cele mai frecvente greşeli de acest tip. Normal, mesele mai mici şi repetate sunt cele mai potrivite pentru menţinerea homeostaziei normale.
De foarte multe ori, problema alimentaţiei adolescentului nu este privită cu atenţia cuvenită de către familie, aşa cum am constatat din experienţa personală. Astfel, adolescenţii sunt lăsaţi să mănânce ce şi cât vor, apărând practici dăunătoare: tendinţa de a mânca rapid, fără să mestece corect şi complet, consumul alimentelor picante sau preponderent a sandvişurilor, conservelor, băuturilor carbogazoase, evitându-se fructele, legumele, pâinea, consumul exagerat de cafea sau băuturi alcoolice, curele de slăbire care provoacă dezechilibre nutriţionale grave sau cu consecinţe pe termen lung. De aceea, părinţii şi educatorii trebuie să lupte cu tendinţa adolescentului de a se opune la orice, de a fi un rebel şi a nu respecta nicio regulă şi să-l determine  să respecte regulile însuşite încă din copilărie şi împotriva cărora se revoltă acum, în încercarea de a descoperi şi definitiva propria identitate. Obiceiurile alimentare greşite căpătate la această vârstă pot sta la originea unor afecţiuni cronice degenerative ce vor afecta calitatea vieţii adultului sau chiar o vor pune în pericol.

BIBLIOGRAFIE
Bucur, Gh., Popescu, O., “Educaţia pentru Sănătate în Familie şi în Școală”, Ed. Fiat Lux, Bucureşti, 2004.
Popescu, O., Achim, V., Popescu, A.L., “Viaţa în Hexagonul Morţii”, Ed. Fiat Lux, Bucureşti, 2004.

Profesor Belciug Alina
Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” Mozăceni
Postat mai 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top