18Pentru ţările membre ale Uniunii Europene, educaţia şcolară este o prioritate. Libera circulaţie a ideilor şi persoanelor pe teritoriul UE presupune şi un spaţiu educativ propice schimburilor, în condiţiile afirmării valorilor comune europene şi păstrării identităţii naţionale, întăririi unităţii economice şi sociale, pentru stimularea zonelor în dificultate. Accentul se pune pe şcoala care formează oameni capabili să coopereze, să facă cercetare în condiţiile afirmării parteneriatului româno-italian, şi în condiţiile cooperării internaţionale.
Problemele reale sunt cele legate de creşterea calităţii învăţământului, orientarea şcolară şi profesională, care să ţină seama de aptitudinile şi motivaţiile elevilor români şi italieni, dar şi de posibilităţile, nevoile, perspectivele dezvoltării unei ţări. Se urmăreşte stimularea informării elevilor asupra profesiilor, asupra meseriilor şi asupra pieţei muncii şi ţară şi din străinătate.
Şcoala conduce copilul spre viaţă şi pentru viaţă. Una din dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii copiilor o reprezintă creativitatea. Creativitatea este un proces complex, o activitate psihică complexă ce se finalizează printr-un anumit produs, este acea capacitate psihică a individului uman de a realiza noul sub diferite forme. Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care foloseşte inventiv experienţa şi cunoştinţele acumulate oferind soluţii şi idei originale. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur şi simplu mintale constituind un progres în planul social. Componenţa principală a creativităţii este imaginaţia, dar creaţia mai presupune şi motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou.
Alături de factorii intelectuali, un rol important îl au factorii sociali. Societatea cu cerinţele ei, caracterul stimulativ al mediului în care trăieşte şi se dezvoltă omul şi calitatea procesului educativ la care este supus acesta îşi au importanţa lor deosebită în dezvoltarea potenţialului creativ. Astfel, se impune ca activitatea creativă să fie condusă în mod conştient în direcţia stimulării activităţilor cu caracter de creaţie în scopul formării, dezvoltării potenţialului creativ.
Şcoala are menirea de a realiza atât prin ceea ce execută, cât şi prin calităţile şi capacităţile pe care la dezvoltă, o iniţiere în viaţa reală. Încă din şcoală copilul trebuie să participe la ocupaţiile şi preocupările societăţii în care va trăi. Oferta educaţională a şcolii trebuie să fie determinată , pe deoparte, de viziunea grupurilor de interes în legătură cu ţintele strategice ale dezvoltării, şi, pe de altă parte, de nevoile educaţionale ale omului şi de resursele pa care acesta le pune în joc pentru satisfacerea acestor nevoi.
Societatea contemporană este marcată de o explozie informaţională de intensitate şi amploare fără precedent ş i de aceea educaţia este mai importantă ca oricând. Educaţia nu este numai pregătire şcolar ă, ci este înţeleasă tot mai mult ca un flux continuu de influenţe modelatoare şi transformatoare exercitate pe tot parcursul vieţii individului. Educaţia este eficientă când situează copilul în centrul ei, ca parte activă şi motivată la propria devenire.
Pregătirea copiilor ca viitori cetăţeni ai Uniunii Europene a devenit o provocare şi o necesitate prefigurată de un viitor previzibil, care îi va solicita să trăiască într-o permanentă stare de adaptare pentru a putea face faţă schimbărilor brutale şi oportunităţilor potenţiale.
Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar. Şcoala, prin destinaţia şi rolul său, asigură cadrul adecvat în care se desfăşoară formarea elevilor sub cele două laturi ale sale: cea instructivă şi cea educativă. O cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers didactic constă în pregătirea elevilor cu o concepţie şi o conduită ecologică bună , obiectiv de mare actualitate şi importanţă pentru calitatea vieţii. Apărarea mediului înconjurător devenind un exerciţiu de practică socială, şcoala trebuie să facă acest exerciţiu social cu întreaga populaţie şcolară care va avea răspunderi mari şi concrete în gestionarea raţională a tuturor condiţiilor de mediu natural şi social. Ea este chemată să determine nu numai sentimentele de admiraţie pentru frumuseţile naturii, ci şi convingeri şi deprinderi de apărare, conservare şi dezvoltare a mediului înconjurător – condiţie de viaţă civilizată şi sănătoasă. Şcoala trebuie să trezească spiritul de independenţă, de formare a capacităţii de autoinstruire şi autoeducaţie ecologică la elevi, că ci ignorarea profesori a necesităţii acestui lucru dăunează muncii educative, fiind una din cauzele principale ale eficienţei scăzute a acestei activităţi.
Şcoala este extrem de importantă, dar ea nu este totul, ci numai o componentă a educaţiei. Ea are nevoie de familie, de comunitate, de întreaga societate, pentru a sprijini şi a îndruma adecvat copilul. Pentru o bună colaborare între aceşti factori este nevoie de multă comunicare. Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme de reguli de conduită, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. Acest tip de relaţie este hotărâtoare şi prin faptul că familia mediază şi condiţionează comunicarea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala.
Este deosebit de important ca în amplul proces de formare a omului, viaţa din afara şcolii să continue să completeze, să consolideze şi să desăvârşească opera educativă într-un adevărat comportament european.

Bibliografie
Emile Planchard, (1992), Pedagogia şcolară contemporană, E.D.P., Bucureşti
Ionescu, Ion I., (1997) Sociologia şcolii, Ed. Polirom, Iaşi
Albu Gabriel, (1998) Introducere într-o pedagogie a libertăţii, Ed. Polirom, Iaşi

Udroiu Elena Delia
Liceul Teoretic “Iulia Zamfirescu” Mioveni
(Postat aprilie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top