15“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Educaţia reprezintă un fenomen social fundamental apărut o dată cu societatea umană şi este specific fiecărei organizări sociale, îndeplinind funcţiile de informare şi de formare a omului din punct de vedere intelectual, moral, artistic, fizic. (Dicţionarul limbii române pentru elevi, 1983). Asupra individului se exercită o multitudine de acţiuni şi influenţe educaţionale de-a lungul vieţii. Specialiştii le-au sistematizat în 3 tipuri sau moduri de realizare a pregătirii pentru viaţă: educaţia formală (şcolară), nonformală (extraşcolară), informală (cunoştinţele cu care individul se întâlneşte zi de zi: în familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).
Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei şi conţine majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extraşcolare sau activităţi opţionale. Acţiunile educative plasate în ca¬drul acestui tip de educaţie, sunt flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană. Timpul extraşcolar a fost caracterizat drept „libertate sub control instituţional”. Timpul liber se caracterizează prin alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile instituţionale, caracterul dezinteresat al activităţilor; caracterul personal, întrucât încurajează virtuţile dezinteresate. Dintre funcţiile timpului liber, pot fi amintite: funcţia de relaxare, de destindere, care constă în posibilitatea de refacere a organismului după activitatea de bază, funcţia de distracţie, care se realizează prin delectare şi amuzament generând un tonus optimist; funcţia educativă, de dezvoltare, care se concretizează în îmbogăţirea vieţii spirituale şi dezvoltarea personalităţii, formarea capacităţii de autoorganizare a unui stil de viaţă elevat, stimularea capacităţilor creatoare şi a stilului participativ (Vasile Marcu, Florica Orţan, Emilia Adina Deac, 2003).
În România, educaţia nonformală cuprinde diferite activităţi, desfă-şurate fie în cadrul şcolii, cum ar fi: sesiuni de comunicări ştiinţifice, cercuri la diferite discipline, proiecte educative, olimpiade, competiţii sportive; fie în afara şcolii, cum ar fi vizite, drumeţii, excursii, tabere, activitatea pe cercuri din cadrul palatelor şi cluburilor de copii. Aceste activităţi, la fel ca şi în cazul educaţiei formale, sunt coordonate de profesori de specialitate, dar, care în aceste situaţii, au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori.
Educaţia nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin aspectul conţinutului şi formele de realizare, fiind caracterizată prin: caracterul facultativ; elevii sunt implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor; nu se face o evaluare prin note; oferă răspunsuri concrete  la cerinţele fixate; permite momente de abstractizare, prin utilizarea cunoştinţelor din viaţa practică; pune în valoare aptitudinile şi interesele copiilor şi ale tinerilor; facilitează promovarea muncii în echipă şi a unui demers pluri şi inter-disciplinar; scoate din educaţie funcţia de predare, lăsând loc funcţiei de învăţare.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru , distractive sau sportive, stimulează şi orientează elevii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre potenţialul natural şi antropic al ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Pentru adolescenţi, natura  activităţilor în care se pot implica este mai degrabă orientată spre dezvoltarea lor interioară, spre introspecţie, spre exprimarea nevoilor şi conflictelor, spre valorificarea creativităţii şi originalităţii. Pe de altă parte, aceste activităţi pot contribui la creşterea încrederii în sine, la creşterea spontaneităţii şi creativităţii, la dezvoltarea unor opinii şi a unor iniţiative. Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce îi este de folos sau ce  este atractiv pentru el.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare, implicând elevii şi realizând un feed-back pozitiv.

Bibliografie:
Dulamă, Maria Eliza - Metodologie didactică, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2006
Dulamă, Maria Eliza - Practica pedagogică, teorie şi metodologie, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2005
Dicţionarul limbii române pentru elevi, Ed. Didactică şi pedagogică, București, 1983
Filimon, Letiţia; Marcu, Vasile - Psihopedagogia pentru formarea profesorilor, Oradea, Ed. Universităţii din Oradea, 2003
Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia - Managementul activităţilor extracurriculare, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2003
Orţan, Florica - Management educaţional, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2004
Ionescu, M.; Chiş, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Oprea, C. L. - Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008.

Prof. Diana Duţu
Coordonator de proiecte şi programe educative
Colegiul Tehnic “Armand Călinescu”
(Postat aprilie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top