13Camil Petrescu şi-a convins încă de la primele lui manifestări cititorii că nu trebuie confundat cu un simplu producător de cărţi, livrate în ordine cronologică, actul creaţiei fiind pentru el o experienţă existenţială, care îl angajează total. Camil Petrescu a dezbătut problemele intelectualului, printre personajele sale apărând tipuri exemplare prin dramatismul căutărilor şi al eşecurilor, prin luciditatea lor acută, în general. Personajele realizate de Camil Petrescu, în dramaturgie, sunt intelectuali complicaţi sufleteşte, caracterizaţi de nostalgia absolutului, reflexivitate exagerată, inadaptabilitate, orgoliu, spirit contemplativ, refuzul compromisurilor, capacitate de analiză şi sinteză, vocaţia introspecţiei, sentimentul onoarei, loialitate etc.
Inadaptatul superior a constituit, aşadar, tipul de personaj  pentru care a optat Camil Petrescu în proza şi în dramaturgia sa, este reprezentarea  artistică a unui om mistuit lăuntric care a văzut idei şi poartă povara absolutului şi a lucidităţii sub zodia imperturbabilă a contemplaţiei şi a cerebralităţii. S-a afirmat că întreaga literatură a lui Camil Petrescu constă în reluarea obsesivă a aceloraşi teme, cu mici „variaţiuni”, punând în scenă aceleaşi personaje, stăpânite până la anulare de aspiraţia către absolut: absolutul în dragoste, în justiţie, în organizarea socială. Intelectuali dilematici, eroii lui Camil Petrescu trăiesc cu iluzia că lumea degradată în care supravieţuiesc prin diferite artificii de convieţuire socială poate fi schimbată prin întoarcere la armonia monadică iniţială. Tentaţia absolutului generează nostalgie şi se finalizează cu incertitudine care, atrăgând implicit drama individului dedicat trăirii exclusive a unor experienţe definitive.
Eroul  este născut din frământări sufleteşti, scepticism, tensiune intelectuală etică umană; el caută, ca toţi eroii lui Camil Petrescu, certitudini; pentru că ei trăiesc o singură dată un mare sentiment sau „o experienţă definitivă,” au nevoie pentru o identificare şi o verificare a propriului eu de aceste trăiri, pentru a nu suferi iminenţa unei limitări. Psihologia personajului, zbuciumul său sunt sugerate în construcţii uneori de tip introspectiv-monologic, alteori retrospectiv- secvenţial prin intermediul memoriei involuntare. Camil Petrescu aduce în viaţă o profundă pasiune de a înţelege sensul existenţei sale. Pasiunea personajului de a înţelege,este trăsătura dominantă. El nu cunoaşte altă ordine decât a conştiinţei şi altă chemare decât a lucidităţii.
În dramaturgie, personajele capătă noi dimensiuni, pasiunea generează energii uriaşe, orgolioase, impresionante prin capacitatea de trăire a ideilor. Din punct de vedere tipologic, Gelu Ruscanu, personajul principal al dramei Jocul ielelor, este un intelectual dilematic, aflat într-o postură inadecvată: fiind director al ziarului Dreptatea socială, este silit să recurgă la compromisuri pentru propria supravieţuire şi, mai mult, pentru a nu tulbura o ordine socială şi umană de mare complexitate, ea însăşi întemeiată, de-a lungul timpului, pe compromisuri şi multe antinomii. Eroul are tentaţia absolutului, tentaţie izvorâtă din revelaţia unei lumi perfecte, sugestie alegorică pentru jocul ielelor. Petrescu  este un scriitor analitic atât în romane, cât şi în piesele de teatru, construind personaje frământate de idealuri care rămân la stadiul de teorie,  intelectuali lucizi trăind în lumea ideilor pure, care sunt imposibil de aplicat în realitatea concretă. Concepţia lui Camil Petrescu despre drama umană, evidenţiază ideea că "o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalităţi puternice, a căror vedere îmbrăţişează zone pline de contraziceri", că personajele nu sunt caractere, ci cazuri de conştiinţă, personalităţi  plenare, singurele care pot trăi existenţa ca paradox: "Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă," crezul literar al lui Camil Petrescu fiind sintetizat de el însuşi într-un motto sugestiv - "Jocul ideilor e jocul ielelor".
Camil Petrescu  demonstrează o reală valoare artistică, fiind un deschizător de drumuri în proza noastră reflexivă şi în dramaturgia de idei. În acest context, personajele capătă viabilitate, trăind drama absolutului şi a lucidităţii, o problemă obsedantă pentru creaţia petresciană, care a avut drept consecinţă autenticitatea în privinţa creării unor tipologii noi în epoca interbelică, epocă ai cărei exponenţi au căutat să descopere fascinanta lume interioară a intelectualului pur.

Prof.  Văduva  Daniel
Liceul Tehnologic  Astra, Piteşti
(Postat aprilie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top