17IDENTIFICAREA PROBLEMEI
Omul este o fiinţă dependentă în activitatea pe care o desfăşoară de ceilalţi. Are nevoia permanentă de a comunica şi coopera.
Întâlnim peste tot în jurul nostru oameni cu deficienţe. Ei sunt percepuţi diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile promovate. Mulţi oameni au reticenţe faţă de persoanele cu deficienţe, deoarece au o concepţie greşită despre ele. Trebuie însă să înţelegem că sunt nişte oameni la fel ca ceilalţi, fiind produsul unic al eredităţii lor şi al mediului.
Copiii cu Cerinţe educative speciale (CES) sunt copii ale căror nevoi (cerinţe) speciale sunt educaţionale şi derivă, în principal, din deficienţe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective şi de comportament ori asociate, indiferent de severitatea acestora. Lor li se adaugă şi unii copii ocrotiţi în instituţii rezidenţiale, copii/elevi din învăţământul obişnuit care prezintă tulburări/dificultăţi de învăţare şi/sau adaptare şcolară.
Tipologia categoriilor de CES include: tulburări emoţionale şi de comportament, deficienţă/întârziere mintală, deficienţe fizice/motorii, deficienţe vizuale, deficienţe auditive, tulburări de limbaj, tulburări/dificultăţi/dizabilităţi de învăţare. Fără abordarea adecvată a acestor cerinţe speciale nu se poate vorbi în mod real de egalizarea şanselor/premiselor de acces, participare şi integrare şcolară şi socială.
Incluziunea reprezintă procesul de educare a copiilor cu sau fără cerinţe educative speciale în acelaşi spaţiu şi în aceleaşi condiţii, având drept scop final participarea deplină a tuturor copiilor la activităţile şcolare şi extraşcolare. Atunci când vorbim despre educația incluzivă ne referim la faptul că fiecare copil, indiferent de situația socială, religie, de capacitățile sale atât fizice cât și mintale are dreptul de a învăța în școala din comunitate alături de semenii săi.

SOLUŢIONAREA PROBLEMEI
Elevii cu CES sunt întotdeauna reticenţi şi speriaţi de studiul unei limbi străine. Faptul că nu au capacitatea sa înţeleagă lucruri de bază ale limbii române sau nu posedă anumite abilităţi îi sperie. Cea mai bună abordare a acestora în cadrul orelor de engleză este jocul de rol sau cu obiecte concrete din mediul înconjurător, listeningul, flashcard-urile, desenele, poeziile pe diferite teme, cântecele vesele şi variate. Faptul că engleza este o limbă  muzicală ajută foarte mult. Copiii sunt fascinaţi de muzică şi învaţă mult mai repede, reproduc fidel şi sunt motivaţi. Unii chiar ajung la performanţe mult mai mari decât elevii normali. În anumite momente aceştia colaborează greu cu clasa, refuză să scrie, nu urmează instrucţiunile, sunt total absenţi, dar jocul şi cântecul îi captează întotdeauna si îi aduc pe făgaşul cel bun.
Procesele de învăţare, în loc de a produce doar reproducerea cunoaşterii de dragul cunoaşterii, trebuie să favorizeze integrarea atitudinilor, competentelor şi cunoştinţelor în structuri operaţionale şi să ducă la posibilitatea aplicării creative a acestora în rezolvarea de probleme de natură intelectuală sau practică. Integrarea atitudinilor, competenţelor şi cunoştinţelor în structuri personale operaţionale trebuie să ţină seama de contextul învăţării, respectiv de vârsta, de mediul învăţării, de instrumente şi mijloace. Elevii cu CES au nevoie de atenţie, de lecţii şi sarcini adaptate după particularităţile fiecăruia.
Pentru reducerea handicapului vor fi realizate activităţi din ce în ce mai complexe în funcţie de nivel de vârsta, individualizate sau în grup, cu respectarea particularităţilor individuale. Această muncă necesită o bună cunoaştere a copiilor, pentru a putea găsi mai uşor modalităţile în vederea recuperării sale.
Activităţile  trebuie organizate într-un ansamblu unitar, în măsura în care diferitele domenii de la cele generale, de coordonare dinamică, organizare spatio-temporală, educaţia senzorială, sunt strâns legate, implicate. Ele sunt inseparabile şi trebuie să formeze un tot în lecţie aşa cum sunt în realitatea exterioară. Ca punct de plecare în activitatea terapeutică,  folosim grafismul, desenul, exerciţiile perceptive, activităţile manuale. Trebuie să se elimine factorii de anxietate, să se stabilească progresiv încrederea în posibilităţile de a executa corect exerciţiile, evitându-se total eşecurile.

Bedereagă Andreea
Şcoala Gimnazială Dîrmăneşti
(Postat februarie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top