Dacă ai crezut că ești deja mare, dacă ai crezut că ambițiile tale nu mai au nicio legătură cu postura de învățăcel, înseamnă că încă în tine se plăsmuiește maturitatea, încă se mai coace substanța visului morganatic din care firul ființei râvnite să se așeze în crucea existenței. Și dacă e așa, pune urechea la zumzetul acesta nelămurit al timpului, la neliniștea și tulburarea generală în început de toamnă! Vino la școală, vino în curtea plină de veselia regăsirii, de prospețimea ambițiilor și speranțelor, de frumusețea sufletelor neatinse de rațiuni lumești!  Pentru că niciodată nu te simți mai poftitor  să fii mic, să fii la începutul tuturor experiențelor ca în prima zi.
Ca adult, nu găsesc cuvinte să spun în ce fel sentimentul unui nou început e mereu altul, nu pentru că transcrierea lui e complicată și patetică, lucru altfel iertabil, ci pentru că începuturile se măsoară în ultimul timp în sonorități uriașe, extrase din realități întotdeauna  dinamice și de multe ori altfel așteptărilor. De aceea, pentru a porni bine, pentru a-mi lua doza miraculoasă de vorbă nepărtinitoare și nepenalizantă, sunt aproape dependentă de surâsul și dezinvoltura elevilor mei la fiecare început de an școlar când copiii aceștia, în inocența și gingășia lor, emană o putere uluitoare de a necomplica lucrurile, de a le trata net, alb, fără resentimente, ca și cum înțelepciunea toată ar locui în vârstele mici și s-ar diminua odată cu trecerea timpului. Privirea mi-e agățată cu nădejde de chipurile lor întotdeauna frumoase și optimiste, iar veselia impetuoasă a claselor recăpătate este superlativa trăire cu care-mi astâmpăr siberiile propriului suflet în pesimism sau ademeniri sinuoase. Într-un fel, locuiesc între oglinzi paralele, propriul eu și lumea delicată a copiilor, care se amestecă și se prevăd în jocul minunat al transcrierii sufletelor. Într-un fel, eu sunt cea care învăț, cea care are nevoie de înalta știință a slujirii, nu atât pentru a împărtăși, ci, mai ales, pentru a se împărtăși cu belșugul curat din sufletele puilor de om. Niciodată mai mult ca acum n-am avut nevoie de cuvinte, de cuvinte cinstite și simple cu care să învingem flagelul acestei generații osândite să trăiască o fără precedentă inflație discursivă, niciodată în istoria războaielor nu va fi mai rău decât atunci când vom ajunge să trăim conflictul sensurilor. Și pare că azi, când pretutindeni se vorbește de la elevat spre senzațional, cuvântul a devenit o modă. Nu mai îmbracă  din nevoia de a transmite adevăruri, ci este utilizat în funcție de tendințele ultimei colecții de urgențe, uitând esențialul: valoarea demiurgică.

Prof. Cristina Rotaru, Corbi, 4 septembrie 2013

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top