J’aime ma mère pour sa candeur,
J’aime ma soeur pour sa douceur,
J’aime aussi mes grands-parents,
Car ils adorent les petits enfants.
J’aime la vie ensoleillée,
La nature, l’amour, la paix,
Mon coeur est gai comme un oiseau
Qui chante fort près des berceaux.
Elev, Mitu Florinela Mihaela
Liceul Tehnologic
Deţine secretul vieţii,
Memorie vie a creaţiei,
Învăluie prezenţa ceţii
Permanent într-o vibraţie.
Aşternut albastru-verde
Ce se-ntinde peste zări,
Şi de multe ori se pierde
În zbuciumate încercări
Minunată, cristalină,
Adâncă sau neştiută,
Fără vraja ei salină
Întreaga lume ar fi pierdută.
Apa este doamna mare
Întinsă peste ogoare
Când Pământul este acoperit,
Apa rece a sosit.
De culoare incoloră
De te uiţi prin ea când plouă.
N-ar gust, dar e nevoie
De o apă incoloră,
Pentru o viaţă multicoloră
Şi o viaţă ca de rouă.
Uite-o apă curgătoare
E la fel de sclipitoare
Ca şi luna plimbătoare
Şi
Minunata prințesă s-a așezat,
Toamna cea blândă s-a instalat,
E plină de daruri împărătești,
Parc-a venit din frumoase povești.
Frunze pictate multicolor
S-au contopit într-un misterios covor
Cuiburile goale-au rămas din nou
Jucăușele păsări au plecat în zbor.
Soarele palid se uită în jos
Îşi ia adio
Copiliţă fin lucrată,
Chiar în argint îmbrăcată
Este actorul iernilor
Chiar fulgul zăpezilor.
Coboară uşor din norul său,
Să joace rolul dat de-un zeu,
Şi parcă-ţi vine să-i dai flori, zău!
La mica floare, invitată mereu.
Uşor, uşor porneşte-un dans
Din fulgişori care-şi dau încet balans,
Pe lângă
Un anotimp vrăjit
Cu melancolie stropit
Aduce reflexii de culori
Contopite cu dulci visări.
Prinţesa de acvamarin
Pecetluind al naturii destin
Adună pe un şir al amintirilor
Mărgelele întristărilor.
Două melodii armonioase
Două epitete ale naturii preţioase
Se metamorfozează uşor
Într-un fantastic decor.
Merg și tot merg
Și nu găsesc o cale
Să ies de pe drumurile acestea goale
Merg și nu trebuie să mă opresc
Soarele apune și eu nu trebuie să hoinăresc.
Nedormit și nemâncat
Stratul de frunze pare un pat
Drum lung am colindat
Singur umblu disperat
Să ies de pe drumu-ntunecat.
Merele dulci și coapte mă
Toamna făureşte flori ruginii peste tărâmul viu...
Barba de cenuşă cerne lacrimi de diamant ce lovesc pământul ud şi se contopesc cu arămiul fior viu al solului plin de mister.
Soarele nu mai are forţa din vară, dar câte o suliţă lucitoare înţeapă din când în când norii spre lumea oamenilor încercând
Scoli mediul rural
Scoli mediul urban
PUBLICITATE
