„S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării,
S-au dus zilele babei şi nopţile vegherii.”
Iată că a sosit primăvara! Peticele de cojoc alb dispărură una câte una. Iarba prinde colţ fraged şi nou, vestind că pământul îşi schimbă veşmântul ca-n prag de sărbătoare.
Soarele zâmbeşte prin nori, iar pământul îi zâmbeşte prin flori, închinându-i cu mulţumire o simfonie de culori.
Apar mai întâi ghioceii şi viorelele, apoi zambilele, narcisele, lalelele, liliacul. În aer se împrăştie un zvon de bucurie. Mugurii copacilor cresc şi se desfac pe rând, împodobind pădurea cu o haină verde.
În livezi se pregăteşte poetica serbare a primăverii. Pomii se îmbracă în flori albe, roz-verzui sau trandafirii, răspândind culoare şi parfum în calea vântului grăbit. Albinele îşi fac apariţia trezite de mireasma primăverii. Fluturi coloraţi, gândaci mici şi roşii, furnici harnice încep să mişune. În toată natura se simte mişcare şi bucurie. Ţăranii încep munca pe ogoare fiind răsplătiţi de un minunat carnaval al reînvierii.
Suflarea caldă a primăverii trezeşte la viaţă întreaga natură.

Dorobanţu Georgiana, cls. a III-a
Școala Valea Iașului
(Postat aprilie 2014)

• Prec
• Mai departe