34Pleoapa lumii eterne… familia, dragostea ce-ţi leagănă sufletul obosit  şi îl mângâie atunci când stâncile muntelui înalt l-au acoperit.
Familia… singura rază de lumină ce-mi colorează inima, singura pentru care m-aş înălţa spre Ceruri. Zâmbetele părinţilor mei sunt leacul inimii mele bolnave, leacul amarului, înecului meu în lacrimi. Ochii mei îi privesc doar pe ai lor, căci ei sunt singurele ferestre prin care îmi pot zări fericirea. Mângâierile tandre, atingerile firave ale mâinilor calde, sărutările sincere, toate definesc rolul unui părinte, dar şi al existenţei umane. Sufletul meu bate în piept doar pentru a le auzi cântecul , îngânat suav de vocea lor liniştită.
Înconjurată mereu de ramurile iubirii şi de fluturii dantelaţi ai libertăţii, familia mi-a oferit mereu pacea de care am atât de multă nevoie. Mă agăţ întotdeauna de firul acestei iubiri, pe care îl împletesc în fiecare zi cu pasiune şi zâmbet.
Dragoste de mamă, dragoste de tată, dragoste de copil … Lumea a fost creată pentru a ne întinde aripile către dragostea eternă, iar familia este destinaţia călătoriei noastre pe Pământ, spaţiul feeric al unei iubiri nesfârşite.
Dacă nu îi am pe ei, atunci nici lumina zilei nu voi vrea s-o am.

Alexandra Maria Piscanu, clasa a VIII-a B
Şcoala Gimnazială “Marin Preda”, Piteşti
Prof. Petreanu Carmen
Postat aprilie 2016                                                                       

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top