08Dintotdeauna, omul a avut dorința de a-și înălța sufletul până la poarta Raiului și aspirația de a se întâlni cu Dumnezeu, Creatorul său. Omul este un arbore sădit de Dumnezeu cu dragoste în lumea hrănită de temeri și speranțe, unde unica salvare a sufletului îmbrăcat în nefericire este credința. Acest arbore se naște în răsărit de zâmbete îngerești, crește în grădini de rugăciuni, dar apoi găsește o amăgitoare realitate care-i ofilește florile ce au mireasmă cerească. Încet-încet, apune, lăsând în urmă o furtună de gânduri lumești împotriva cărora a luptat ca să dobândească Împărăția Cerurilor și să-l întâlnească pe Hristos, Adevărul cel veșnic.
Acum, sufletul pornește pe un drum lăuntric necunoscut, unde trebuie să urce pe o scară, să pășească pe treptele spre împlinire și să primească lumina revărsată din mâinile heruvimilor. Fiecare treaptă reprezintă o virtute pe care un creștin trebuie să o aibă ca să vadă pe Proniatorul său și să descopere bucuria.
Astfel că, sufletul urcă treptele smereniei, milosteniei, blândeții, iertării, răbdării, mărinimiei și părăsind toamna profanului, ajunge să găsească primăvara sacrului.
De-abia acum sufletul omului îmbrățișează surâzător viața, devenind o torță aprinsă de stele senine și pusă de serafimi în buchetele de flori nemuritoare.
Așadar, omul plămădit din lut sfânt peste care Creatorul a suflat viață, în călătoria sa pe pământ devine un spic auriu de grâu, ce crește în dureri de foc și lacrimi de pocăință, dorindu-și arzător să asculte armonia sunetelor de clopot ale bisericii și să admire delicatețea netrecătoare a crinilor din Paradis.

Nicolau Evelina Georgiana
Localitatea Băiculești, Școala Băiculești, Clasa a VII-a
Prof. coord. Rădulescu Maria Didona
(Postat aprilie 2016)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top