Ea pentru el Sarichioi

Aşa că a decis să vină şi ea cu noi. Şi în dimineaţa zilei de 10 septembrie în Loganul amicului Ilie P. De la Decatlon mi-am cumpărat un scaun de pescuit foarte solid faţă de cele anterioare, sper eu şi care a devenit scaunul favorit al Adrianei pe terasa vilei. Am luat-o pe autostrada spre mare şi apoi am trecut podul la Cernavodă şi am intrat în Dobrogea. De la autostrada 2 am virat pe Autostrada 4 spre Tulcea din care sunt doar 10 km. Sper să ajungă şi la Tulcea? Vreau să spun că am avut o revelaţie pozitivă. Relieful dobrogean nu este plat,este vălurit şi cu dealuri, o rămăşiţă veche geologic.

Câmpurile arătau exact ca în Germania din când am ajuns acolo! Se pare că agricultura care se face în Dobrogea este a unor firme străine spre temerea unora. Cred că este foarte important că terenul este lucrat, nu sunt ciulini şi locuri părăsite.

Aşezarea neolitică şi necropola de la Sarichioi, județul Tulcea. Campania 1978. Raport preliminar

Dar se face agricultură de înalt nivel, cu mijloace ultramoderne, tractoare de mare putere, sisteme de irigaţii. Am văzut de exemplu cultură de floarea soarelui verde, destinată nutreţurilor. M-aş bucura dacă modelul acesta s-ar răspândi peste tot în România. Este exact contrariul minciunilor CAP de pe vremuri unde mergeam să recoltăm porumbul în locul ţăranilor. Pentru că în sud în Argeş de exemplu este jale. O altă surpriză au fost drumurile, sunt perfecte, inclusiv orice drum judeţean.

Cei de acolo mi-au spus că asta a fost iniţiativa Elenei Udrea care a văzut potenţialul turistic al zonei. Oricum drumurile arată ca în vest, dar şi mai surprinzător sunt cum arată satele care au trotuare, sunt puse flori, marginea şoselei este cosită şi îngrijită la fel cum intri în Ungaria! Şi satele arată prosper, chiar dacă sunt şi case de oameni sărmani. Patronul pensiunii, Adrian Buhulea, de loc din Eforie Nord lăuda hărnicia localnicilor. Este o imagine pe care am văzut-o prin Ardealul săsesc sau prin Banat. Pensiunea Poarta Apelor. Şi pensiunea a fost o surpriză plăcută.

A fost construită de un om de televiziune şi vândută ulterior unui tip din Constanţa, pe care l-am văzut venind la pensiune o dată, tipul semăna izbitor cu Prigoană. Am locuit într-un apartament. Eu şi Adriana am stat în garsoniera apartamentului cu baie separată care dădea în living room.

Ilie şi ulterior Mitică O. Condiţiile de cazare şi comportamentul gazdei, domnul Buhulea a fost peste aşteptări. Eu aveam aprehensiuni despre aceste pensiuni autohtone, după multe relatări în media care nu arătau entuziasm. Recunosc că sunt obişnuit cu pensiunea coanei Anastasia din Tasos, Skala Potamia. Adrian Buhulea ne-a pus la dispoziţie toată pensiunea, eram şi singurii oaspeţi. Ne-a şi invitat la masă, făcuseră grătar, era din partea casei! Babuşca Doamna Buhulea pusese apă rece pe entuziasmul meu şi îmi spusese că în Razelm nu mai este peşte. Totuşi, incitat de Ilie am scos undiţa şi nişte momeală şi am dat în lac de pe ponton şi surpriză, era peşte!

Am prins repede trei babuşti. La pescuit. Luni dimineaţa am mâncat un mic dejun generos care a depăşit orice aşteptări la 20 de lei cu expreso inclus. La canalul 5 peste care trecusem spre pensiune în apropiere de dealul dominat de cetatea Enisala aveam informaţii despre posibilitate pescuitului.

Restart | Alexandru Filip

Şi ne-am distrat toată ziua. Am prins zeci de babuşti, obleţi, roşioare. Nu am reuşit să păcălesc vreun răpitor care se pare că popula zona, doar un pescăruş tot voia să-mi smulgă peştişorul. Recolta de la canalul 5. La pensiune am mâncat un borş de peşte, zeama separat şi apoi peştele fiert scos separat cu legume. Mai erau şi salată de icre. Credeam că asta este tot dar a venit cu un platou cu peşte prăjit, ce mai prânz pantagruelic la 35 de lei porţia.

Luna A doua zi , marţi am mers la un loc de pescuit cu plată la Zebil pe lângă lacul Babadag,  descoperit de Ilie pe internet şi spera să facem treabă.

Ne-au luat 65 de lei pentru 24 de ore, dar nu am prins decât caraşi suficienţi de mari ca Ilie să-i cureţe şi să-i pună la congelator. A apărut şi Mitică care era derutat de indicaţiile lui Ilie, date de un tip cum să ajungă din Babadag la Zebil pe canalul nostru de pescuit. Am ajuns după amiază la pensiune şi Ilie  pregătit un grătar generos. Am stat pe terasă folosind confortul scaunelor de pescuit, Adriana şi am simpozionat cu vin alb rece admirând luna ce răsărise şi se oglindea în lac.

Cele mai recomandate hoteluri si pensiuni din Sarichioi – Romania

Miercuri am pornit spre Jurilovca să traversăm Razelmul ca să ajungem la Gura Portiţei, unde lacul face legătură cu Marea Neagră. Mitică a găsit un lipovean care contra 25 de lei traversarea ne-a dus la locul cerut. Traversarea a fost interesantă pentru că parcă te aflai pe spinarea unui cal care mergea în galop sau cu un avion care trosneşte din încheieturi. Marea la Gura Portiţei Ilie fusese aici înainte de traversase cu bacul şi locul era pustiu, se făcea nudism. Acum era amenajat cu şezlonguri.

Era şi hotel şi restaurant şi bar cu bere Heineken la 8 lei paharul. Am oprit pe plajă, am intrat în marea agitată cu culoare verde murdar dată de apa Dunării. Când beam berea, alături s-a aşezat domnul care era cu soţia pe plaja unde am stat. Era dl.


  • amante Topoloveni;
  • companie intima Ivesti;
  • MARILE LACURI: Sarichioi - satul duhurilor - Societate - Numarul - Formula AS?

Călin H. A fost norocul nostru că şi noi doream asta, să-i oferim Adriana posibilitatea să vadă frumuseţile Deltei. Am mâncat scump la restaurant şi am revenit la Jurilovca plecând pe la ora 5. Surpriza a fost lacul foarte agitat, valurile băteau cu putere în barcă şi Adriana ca de obicei în astfel de situaţii a fost foarte agitată. În drum spre pensiune am oprit la cetatea Enisala. Am luat bilete de 4 lei pentru pensionari şi am început vizita. Mătușa Lisaveta însă da, a plecat atunci, în '47, nesocotind profeția domovikului. Plecau spre nicăieri și cântau. Nimic nu îi aștepta acolo.

Au trăit în bordeiuri sub pământ, au îndurat înjosiri cum­­plite, au făcut foamete mai mare decât în România, pe pă­mânturi tari și pustii. Au lăsat totul, pentru o amăgire. Nimeni n-a mai știut nimic de ei, decât abia prin anii '60, când cei dintâi emigranți s-au întors acasă.

MARILE LACURI: Sarichioi - satul duhurilor

Atunci au aflat ce a fost. Bătrânii mu­riseră "de inimă rea", uscân­du-se de dor după România. Tinerii au strâns din dinți și-au luat-o de la capăt, nevrând să-și recunoască înfrân­gerea.