Cum v-am promis în numărul precedent al ziarului, în articolul de astăzi vă vom convinge că în cadrul activităţilor practice de la after-school, joaca este îmbinată cu arta. Vom vorbi deci,  în continuare, despre cum copiii sunt curioşi şi nerăbdători de fiecare dată când urmează o activitate ce presupune dibăcia mânuţelor lor.
Astăzi vom vorbi despre o îndeletnicire veche de sute de ani, preluată şi adaptată în funcţie de nevoile existente. Este vorba despre ţesut.
Ce am aflat despre ţesut, această veche îndeletnicire?
Ei bine, acest meşteşug a fost practicat de către femei. Ele erau cele care cultivau inul şi cânepa şi tot ele erau cele care cultivau aceste cultură.
O altă materie era lâna. Aceasta, după ce era tunsă de pe oi, era toarsă. Firele erau folosite în culoarea lor naturală sau vopsite cu plante. Femeile cu priceperea lor, obţineau culori de o rară frumuseţe.
Când aveau toate materialele pregătite, femeile se adunau şi lucrau la clacă, fie pentru ele, fie pentru cea în casa căreia se adunaseră.
De la piesele de port cotidian la cele de sărbătoare şi până la textile care îmbrăcau casa cu totul era lucrat de mâinile harnice ale femeii române de la sat.
Prin activitatea “Mâini dibace” organizată în cadrul programului After-school de la Şcoala Gimnazială “Matei Basarab” din Piteşti am urmărit să le oferim copiilor posibilitatea să ajungă la valorile tradiţiei prin joc.
Am început cu jocul “Să ţesem frumos!” . Cu stângăcie, cu neîncredere, cu teama de nou, dar cu dorinţa de a realiza covoraşul, elevii, timp de şase săptămâni şi-au format deprinderea de a ţese cu fâşii de hârtie pe suport de hârtie.
Treptat, mânuţele au devenit din ce în ce mai îndemânatice şi mai hărnicuţe. Trebuie să subliniem bucuria tuturor copiilor când terminau lucrarea. Fiecare elev a creat modele din ce în ce mai variate, potrivit imaginaţiei proprii.
Am primit sprijinul muzeografilor de la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti de a organiza o activitate “Arta confecţionării ţesăturilor din lână”. Aici, copiii au încercat să deprindă câteva taine din acest vechi meşteşug.
Mânuţele s-au descurcat de minune! Gândul că şi ei realizează ţesături aşa cum făceau femeile cu mult timp în urmă, i-a fascinat. Bucuria participării la această activitate se putea observa pe feţele elevilor.
Activitatea noastră la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti s-a încheiat cu vizitarea secţiilor de Etnografie şi Artă Populară.
Dorim ca această colaborare cu Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti să se transforme într-o prietenie durabilă şi copiii să-şi dorească şi acum, şi peste ani, să trăiască bucuria unei vizite la orice instituţie de cultură şi artă.

Boşoagă Ana
Predescu Andreea
Şcoala “Matei Basarab” Piteşti
(Postat decembrie 2014)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top