Cine spune ca nostalgiile sunt numai toamna? Ploaia mă deprimă, stropii care bat în geam sacadat îmi duc gândurile aiurea, oraşul pare pustiu şi fără energie. Parcă toate s-au dizolvat în ploaia asta măruntă, rece, care face o zi de primăvară să semene cu una de sfârşit de octombrie.
Da…sunt dependentă de vreme, starea de spirit îmi este influenţată de cât de frumos zâmbeşte soarele pe cerul albastru sau cât de torenţiala e ploaia care spală asfaltul. Plimbarea prin ploaie m-a făcut să tremur, totul pare mohorât, pe strada sunt doar trecători grăbiți și îngândurați, m-am oprit pentru o clipă în fața  primăriei, unde lipsa copiilor care se joacă de obicei pe acel platou, m-a dus cu gândul la un oraș fără viaţă şi fără zâmbete.
Și totuși, ne bucuram și de ploaie, ne bucuram de aerul umed care lasă în urmă mireasma plăcută a ghioceilor parcă hotărâți să ne scoată din amorțire, să ne pregătim de un nou început, de o nouă speranță.
Să-i învățăm pe copii să trăiască intens fiecare anotimp, să le descoperim fiecare miracol din natură care apare în jurul nostru, să-i facem să observe făpturile din jurul nostru care ne-au fost date de Dumnezeu tocmai pentru a fi nişte oameni fericiţi, pentru că de aici ne umplem sufletul de bucurie.   
E păcat că am devenit niște oameni prea dominați de grijile cotidiene și nu ştim să ne mai bucurăm de o zi însorită sau de o zi ploioasă.
Azi…doar ascult ploaia şi mă plimb cu gândul la zilele copilăriei, când eram nepoată bunicii mele, iar în casa mirosea a cozonac şi sarmale, când mâna bătătorită de muncă îmi întindea ouă roșii şi apoi îmi mângâia părul zburlit de pe frunte. Ne amintim cu drag de locurile copilăriei.
Ce păcat că am crescut şi nu mai am bunici…

Prof. Ungureanu Emilia
G.P.P. „CASTELUL FERMECAT” - PITEŞTI
(Postat februarie 2015)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top