# scurtă abordare psihopedagogică şi metodologică  
educatia timpurieÎncă de la începuturi, psihologia şi pedagogia au ridicat problema vârstei de la care se poate începe formarea primelor reprezentări matematice; și în prezent această problemă este intens dezbătută, deoarece de fiecare dată apar date noi, care amplifică sau infirmă teorii deja consacrate.

Cercetările şi experimentele desfăşurate de-a lungul timpului dovedesc că noţiunile matematice de bază  - cum ar fi formarea conceptului de număr - pot fi formate la vârsta preşcolară.  Cei mai mulți dintre copii ştiu să numere din familie, înainte de a împlini vârsta de trei ani,  abordând numeraţia ca pe o simplă recitare, în absenţa obiectelor ce trebuie numărate: ei nu înţeleg relaţia dintre numărul pronunţat şi cantitatea corespunzătoare acelui număr. Pe măsura ce cresc, viaţa de toate zilele pune copilul în situaţia de a utiliza numere: își recunoaște şi inventariază jucăriile, obiectele de vestimentaţie etc. În relaţiile cu prietenii de aceeaşi vârstă, foloseşte numărul şi număratul in diverse jocuri; treptat, în urma unor astfel de experienţe de viaţă, copilul ajunge  să utilizeze corect numărul în anumite limite. Odată ce începe grădiniţa, prin dezvoltarea operaţiilor gândirii, îşi perfecţionează tehnica numărării obiectelor concrete; Perfecţionarea mecanismelor analitico-sintetice implicate în percepţie, reprezentare şi conceptualizare conduce la realizarea numeraţiei. După ce este depăşită percepţia global-sintetică a realităţii şi se ajunge la o percepere diferenţiată, apare posibilitatea constituirii treptate a operaţiei şi a generalizărilor numerice pe nivelul formal de conceptualizare a numărului natural.
La vârsta preşcolară, copilul se află în stadiul gândirii preoperaţionale şi datorită caracterului abstract al conceptului de număr, el nu poate conştientiza acest concept prin actul de predare. În acest sens, educatoarea este cea care îl conduce spre acele experienţe care au legătură  cu înţelegerea conceptului de număr natural. Conceptul de număr natural se consideră format dacă se dezvoltă raporturi reversibile şi se realizează sinteza şirului numeric. Copilul interiorizează operaţia de numărare spre vârsta de 6-7 ani când urmăreşte numai cu privirea obiectele care alcătuiesc o anumită grupare. Are loc un proces de transpunere a operaţiei externe în operaţie internă, adică o interiorizare a acţiunii externe, dobândindu-se nivelul formal.
În învățământul preșcolar, documentele școlare, îndrumătoarele metodice, dar mai ales resursele vocaționale ale educatoarei conferă actului didactic originalitate, mobilitate și, în mod special, forme mereu noi de desfășurare a activităților, fapt ce satisface pe deplin curiozitatea și interesul specifice vârstelor timpurii.
Jocul este activitatea ce definește copilul preșcolar iar grădinița valorifică maximal funcțiile formative ale jocului ca mijloc și metodă, ca formă de desfășurare a celor mai multe dintre activitățile instructiv-educative. Jocul cu conținut matematic ilustrează poate cel mai evident integrarea domeniilor de cunoaștere din învățământul preșcolar: rezolvarea sarcinilor specifice domeniului matematic impune operarea cu obiecte și materiale ce constituie ele însele obiect de studiu, impune interrelaționare, impune atitudini, trăsături de voință și caracter, dezvoltă priceperi și deprinderi, evidențiază aptitudini.
În privința particularităților procesului de învățare la copil, cel puțin în fazele inițiale, se consideră că acesta are tendința naturală de a aborda realitatea, păstrând proporțiile firește, într-un demers global asemănător cercetătorului care nu separă pe domenii cele constatate.    Specialiștii în domeniu recomandă integrarea predării științelor ca fiind un principiu natural al învățării ce răspunde unor preocupări privind natura științei; predarea integrată se dovedește a fi o soluție pentru corelarea științei cu dezvoltarea socială, culturală și tehnologică.
În grădiniță, reușita predării integrate a conținuturilor ține în mare măsură de gradul de structurare al conținutului proiectat, intr-o viziune unitară care țintește anume finalități. În curriculum integrat trebuie să coexiste, pe de o parte învățarea într-o manieră cât mai firească, naturală, iar pe de altă parte învățarea conform unei structuri riguroase.
Conţinuturile matematice pot fi abordate integrat în proiectele tematice astfel încât să conducă la finalităţile propuse prin corelarea lor cu conţinuturi din domenii diferite, fapt ce asigură formarea unei imagini coerente, unitare a copiilor despre lumea reală. Aşadar, activitatea matematică nu mai este strict delimitată in jaloane orare, ci se pliază armonios pe tema propusă, putând fi desfăşurată în orice moment al zilei, sub formă de joc, poezie, cântec sau povestire, ţinând cont şi de dispoziţia copiilor. Astfel, procesul de predare-învăţare integrată a conţinuturilor matematice satisface nevoia copilului de joc, nevoia de explorare, de experimentare; aduce cunoaşterea în micul lui univers pe care, treptat-treptat şi-l extinde pe baza experienţelor repetate,a rezolvării  sarcinilor în grup, a comunicării interpersonale.

Prof. Cristina Gabriela Tavă
G.P.P. Castelul Fermecat - Piteşti
(Postat sepembrie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top