05Într-o lume cu reale tendințe de  globalizare ne întrebăm  câtă importanță mai au tradițiile și FOLCLORUL? Ne plac  sărbătorile altora, uitându-le pe ale noastre, considerăm că valorile lor sunt mai bune, uitând să ne bucurăm de frumusețea sărbătorilor noastre  de Crăciun și de Paște.
Ne ferim să ne arătăm dragostea față de mamă, o sărbătorim cu timiditate, oferim mărțișoare din ce în ce mai scumpe, uitând de trifoiul cu patru foi sau coșarul hazliu.
Suntem angrenați în multe activități de voluntariat televizate, dar uităm  să iubim copiii și bătrânii în fiecare zi.
Facem paradă de patriotism la sărbătorile naționale, ascultăm plictisiți poveștile vreunui veteran de război și ne aducem aminte de Imnul nostru doar la meciurile oficiale.       …     
Poate ar trebui să ne oprim o clipa și în tot iureșul vieții, să reevaluăm tradițiile, istoria locală și credințele populare. Doar ele ne pot salva identitatea şi ne pot ajuta să nu ne pierdem rădăcinile. Poate aşa dăm o şansă istoriei locale, tradiţiilor, care sunt o parte din amprenta unei naţiuni.
În modernitatea lumii de astăzi este evident că tradiţiile se pierd tot mai mult… E un proces lung, care-a început poate, atunci când,  prinşi în  vâltoarea de zi cu zi a vieţii, nu ne-am mai găsit răgazul să ascultăm cântecul din fluier al bunicului, nici povestea cu feţi-frumoşi a bunicii, nici să fredonăm un cântecel din copilărie când jucam „Șotronul” sau „Prinselea”. De hora din sat sau de ia cu fluturi ce să mai spunem?
Dar oare cu cine se vor identifica generaţiile următoare, dacă vor muri tradiţiile?     
Unde vom găsi locul nostru sub soare? Unde ne vor fi rădăcinile? În ce pământ?  
Vor face click pe calculator?                                                       
Este oare suficient, sau ne amăgim singuri?
Cu siguranță DA!
Vor putea face minuni cu un calculator, dar nu vor putea să se laude cu ce frumos ştia bunica să cânte cântece de leagăn, să toarcă în serile de iarnă, iar noi să adormim în sfârâitul fusului său, cu faptul că bunicul era cel mai mare meșter olar sau opincar, sau că noaptea ne prindea pe drum jucându-ne.
Noi, dascălii, avem datoria de a face să crească acest sentiment de mândrie faţă de satul lor natal, de tradiții, de cântece,  de copilărie, de faptul că aparțin acestui neam și acestor locuri.
Acestea au fost motivele pentru care am derulat împreună cu elevii și cadrele didactice de la Liceul „Iancu Jianu”, jud. Olt, proiectul interjudeţean „Folclorul copiilor”.  
Ne place să credem că acest proiect și-a atins scopul și a constituit doar o cărămidă pusă la temelia unei educații trainice, făcută în spiritul valorilor adevărate.

Coordonator proiect, prof. Ştefănescu Păunica
Şcoala Gimnazială Bădeni, Stoeneşti
Postat mai 2016

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top