Cu câtă admiraţie, dragoste şi recunoştinţă rosteşti cuvântul MAMA! Fără să faci eforturi prea mari, în faţa ochilor îţi apare un chip blând şi zâmbitor, cu ochi care împrăştie în jur linişte, împăcare, toleranţă şi înţelegere.
Înainte de a veni pe lume, copilul este mângâiat şi alintat, iar în momentul când se află la sânul mamei este în siguranţă. Nimeni şi nimic nu-i va mai despărţi. Mama va fi aproape mereu, să-l sărute ca să-l asigure că totul este bine, să-l facă fericit şi să rostească vorbe calde, care să-i dea încredere în forţele proprii. Pentru copilul ei, mama, poate urni munţii din loc dacă este nevoie, timpul acordat nu are limite şi niciodată nu simte oboseala pentru odorul ei. Numai ea poate găsi soluţii la probleme majore, pentru că nimeni nu-şi cunoaşte copilul precum mama, numai ea găseşte acele cuvinte care vindecă, alintă şi luminează totul în jur.
Şi când mama pleacă dimineaţa spre o altă căsuţă, unde o aşteaptă alţi copii cu sufletul deschis, dornici de a şti cât mai multe şi este înconjurată cu atâta dragoste, totul este nemaipomenit. Acolo mama dăruieşte clipe frumoase, încredere şi multă, multă iubire.
De aceea s-a făcut dascăl şi i se spune doamna educatoare.
Pentru această profesie trebuie să te naşti. Dacă nu înconjuri copilul în permanenţă cu dragoste, dacă la venirea în grădiniţă nu-l faci să înţeleagă că, pentru un timp scurt, mămica lui poartă un alt nume şi că în acea căsuţă plină cu prichindei ei vor învăţa atât de multe lucruri, atunci nu eşti un dascăl bun. Poate de aceea această meserie este practicată mai ales de femei, care ştiu să dăruiasca, dar ştiu să şi impună reguli pentru ca toata lumea să aibă de câştigat, şi de aceea educatoarele sunt tinere mereu, la fel ca sufletul lor.
Educatoarea investetşe în copiii ei dragoste şi încredere, este un izvor nesecat de poveşti şi cuvinte frumoase, care încurajează mereu pe cei supăraţi. De aceea educatoarea face cu greu distincţie între propriul copil şi copiii din grădiniţă. Aici ţine mânuţa tuturor grădinarilor pentru a-i învăţa taina desenului şi scrisului, iar acasă stă ore întregi lângă copilul drag, pentru a-l îndruma şi ajuta.
Când la maturitate copilul îşi găseşte drumul şi rostul în viaţă, mama se simte împlinită şi fericită. Educatoarea radiază de bucurie când peste ani îşi întâlneşte copiii dragi, care într-un salut cald şi-un zâmbet larg îi arată recunoştinţa şi aprecierea pentru munca ei. Veghează asupra copilului ei şi, precum un trandafir, MAMA şi DASCĂLIŢA vor fi mereu frumoase, bune, tinere şi veşnic
îngeri păzitori pentru tot ce au mai scump pe acest pământ: copilul şi copiii lor cei dragi.

Educatoare, OLTEANU IONELA
G.P.N. BÂRLA, judeţul ARGEŞ
(Postat martie 2014)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top