Ciudat sentiment să trăieşti şi să simţi prin fiecare por al raţiunii sentimentele de bucurie pe care trecutul ni le oferă, celor ce încă mai dorim să trăim prin intermediul amintirilor dulci şi răzleţe ce ne sunt depănate de către cei care au creat tradiţii şi obiceiuri, de cei care le-au trăit pe viu şi s-au fericit de fiecare dintre ele şi apoi să te trezeşti buimac într-o încăpere plină de praf şi miros de mucegai şi să constaţi că prezentul te zguduie din temelii. Aşa mă trezesc şi eu după o plăcută călătorie prin trecutul tăinuit al bunicilor mei, ascuns cu atâta iscusinţă de praful lipicios depus în straturi fine pe fotografiile îngălbenite, gata să fie descoperite de cel care cuteză să-şi desfete sufletul răsfoind paginile firave ale trecutului plin de tradiţii şi obiceiuri. Răsfoiesc şi atenţia îmi este captivată de pozele din timpul sărbătorilor de iarnă.
În fiecare an, în luna decembrie, avem sărbători mari pe care le aşteptăm cu ardoare: Sfântul Nicolae, Anul Nou şi noaptea de Revelion, însă cea mai importantă este seara de Crăciun. Dacă ne-am întreba ce înseamnă Crăciunul pentru fiecare dintre noi, majoritatea s-ar duce cu gândul la cadourile pe care Moş Crăciun le dăruieşte fiecărui copil după faptele şi realizările de peste an. Alţii s-ar gândi la colindele de Crăciun, datinile şi tradiţiile cu specific popular de care ne depărtăm încetul cu încetul odată cu modernizarea.
Unii dintre părinţi sau bunici şi-ar imagina cât de frumos era Crăciunul pe vremea când erau şi ei copii, când afară totul era acoperit cu o mantie albă de zăpadă prin care se strecurau cu greu dar cu plăcere spre pârtiile de săniuş. Alţii ar fi purtaţi de amintiri către pomul de Crăciun, care le lumina camera şi visele în fiecare seară şi le liniştea somnul cu mireasma răşinii de brad proaspăt tăiat.
Însă, pentru noi toţi, Crăciunul are şi o altă semnificaţie... cea religioasă: naşterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori, mai darnici. Dăruind vom dobândi fericire, împlinire sufletească din ochii calzi şi zâmbetul celui care a primit de la noi ceea ce avea nevoie. Nu dăruiţi pentru a primi înapoi, pentru laude, recunoaştere, statut, pentru că acestea cel mai probabil nu vor veni. Dăruiţi doar atunci când inima voastră simte, dăruiţi o vorbă, un zâmbet, o alinare şi veţi simţi împlinirea sufletească.
Lăsaţi spiritul Crăciunului să vă umple inima şi casa, iar steaua care vesteşte Naşterea Mântuitorului să vă lumineze viaţa!
SĂRBĂTORI FERICITE!
Prof. înv. primar: GRIGORE MARIA IONELA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 – VALEA IAŞULUI

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top