ratesti scrisoare… Așa începea minunata scrisoare a Cătălinei, eleva noastră din clasa a VIII-a B, către toți profesorii care și-au pus amprenta asupra formării și dezvoltării sale:
Doamna profesoară,

Cu tot respectul vă scriu aceste cuvinte sperând că o să vă aducă un zâmbet pe față.
Cuvintele nu pot exprima recunoștința pe care o simt față de dumneavoastră. Sunt recunoscătoare pentru libertatea pe care ne-ați acordat-o, libertate pe care de multe ori nu am știut să o prețuim, pentru îndrumările discrete, pentru blândețea cu care ne-ați călăuzit mintea și sufletul.
Acum știu cât de mult contează caracterul profesorului în viața unui elev! Vă mulțumesc pentru răbdarea și compasiunea pe care ne-ați arătat-o, pentru nenumăratele ore pe care le-ați pierdut doar ca să ne ascultați ofurile și supărările, pentru notele bune, pe care sunt sigură că uneori nu le meritam, pentru sutele de sfaturi pe care ni le-ați dat și, în final, dar nu în cele din urmă, vă mulțumesc pentru milioanele de zâmbete pe care le-ați pus pe fețele noastre.
După patru ani, slujba dumneavoastră în ghidarea noastră spre drumul către viitor s-a încheiat și nu regret nicio clipă.
Nu aveți idee cât de mult mă bucur că am avut ocazia de a cunoaște o persoană ca dumneavoastră!
Îmi cer scuze, în numele tuturor, pentru toate dățile în care v-am supărat!    
Toți elevii clasei a VIII a B vă respect și vă apreciază enorm!...”
...și scrisoarea continua, pentru fiecare dintre noi, diferit.
Fiecăruia, Cătălina i-a mulțumit pentru un sfat, o vorbă bună, o explicație, o încurajare. Acest copil minunat și special, a făcut ca inima noastră să se umple cu multă energie pozitivă iar aceste cuvine să ne călăuzească pașii, și să ne facă să înțelegem minunata menire care ne este dată.
Ce bucurie mai mare poate simți un profesor decât recunoștința din partea elevului său. Aici aș vrea să le spun tuturor profesorilor să aibă încredere în elevii lor și să îi încurajeze ori de câte ori au ocazia, rezultatele se vor vedea mai devreme sau mai târziu. Iar copiilor, să nu ezite să mulțumească profesorilor atunci când simt că ei, profesorii lor, merită aceste mulțumiri.
Materiile pe care le predăm copiilor pot fi mai grele sau mai ușoare, mai interesante sau nu(din punctul de vedere al elevilor), mai captivante sau mai puțin captivante, totuși, noi profesorii, regizorii fiecărei ore în parte putem face miracole din ora noastră. Trebuie să-i înțelegem și pe ei, elevii noștri înainte de a încerca să ne terminăm de predate materia. Să ne apropiem de ei astfel încât, abia după ce noi le-am arătat că suntem dispuși să-i înțelegem și ei să ne înțeleagă pe noi, respectiv materia pe care le-o predăm. Doar așa îi atragem de partea noastră și pas cu pas îi facem să iubească materia, iubind profesorul.
Revenind la Cătălina și la scrisoarea sa, după cum bine ați remarcat în partea de început se referă la respectul pe care ea îl are pentru noi, profesorii ei, și vrea să ne mulțumească pentru libertatea, îndrumările, blândețea, răbdarea, compasiunea și pentru zâmbetele noastre,
”milioanele de zâmbete”. Vedeți ce frumos! Pentru zâmbete, așa cum mulți dintre profesorii noștri reușeau să lase la poarta școlii problemele de acasă iar acolo, în clasă să ne facă să nu observăm asta, ar fi minunat să ne impunem cu toții acest lucru. Ar fi benefic atât pentru noi dar mai ales pentru elevi.
Nici în partea a doua a scrisorii, care pentru fiecare dintre noi este diferită, Cătălina nu a amintit câte formule a învățat la fizică sau la chimie, care sunt animalele de câmpie sau de munte, ce țări fac parte din Orientul Mijlociu, cât de bine cunoaște părțile de vorbire, cum poate ea să conjuge verbele la limba engleză sau la limba franceză, care sunt notele de pe portativ sau mai știu eu ce alte lucruri concrete legate de disciplina predată.
Nu, nu a făcut acest lucru fiindcă nu le-ar cunoaște, pentru că este un copil de nota 10, ci datorită faptului că ea a vrut să mulțumească în primul rând ”Omului” ce s-a aflat la catedră.
Din scrisorile Cătălinei, am aflat că fiecare dintre noi am rămas în sufletul ei fiecare într-un mod special.
De asemenea pentru fiecare a realizat cel puțin două desene, prin care a reprezentat sugestiv materia predată.
Cătălina, noi profesorii tăi îți mulțumim că am avut șansa de a te avea elevă și te asigurăm că ori de câte ori vei avea nevoie de un sfat, o explicație sau o încurajare, aici ne vei găsi în vechea și modesta școală în care te-ai format și ai devenit ceea ce ești astăzi.
Multă baftă la examenul ce te așteaptă dar și la celelalte examene ce vor urma.
”Urmează-ți visele, ele vor deveni realitate!”

Colectivul cadrelor didactice al clasei a VIII-a B,
Școala Gimnazială ” Ghe. I. I. C. Brătianu” Rătești
(Postat iunie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top