În seara de 25 octombrie, la Şcoala Primară Nr. 2 Cepari Ungureni, comuna Cepari, s-a desfăşurat a VIII-a ediţie a “Focului lui Sumedru”, unde cei care s-au bucurat din plin de această sărbătoare au fost în special copii. E foarte important ca tradiţiile şi obiceiurile să fie cunoscute şi învăţate de către copii, aceştia fiind purtătorii de mâine ai datinilor strămoşeşti, spre generaţiile viitoare.
Pentru noi, românii, a vorbi despre obiceiuri şi tradiţii astăzi, înseamnă a reflecta asupra vieţii spirituale a tinerei generaţii. Noi, adulţii, ne aducem aminte cu plăcere de zilele copilăriei noastre, de rădăcinile neamului nostru românesc şi, pentru că ne dorim din tot sufletul ca tot ce e frumos să nu moară, încercăm să reînviem în sufletele copiilor noştri dorinţa de a cunoaşte trecutul strămoşesc, precum şi datinile şi obiceiurile acestui popor.
Răspândită peste tot în Argeş, tradiţia “Focului lui Sumedru” se păstrează mai puţin în regiunea de câmpie şi este mai bine conservată în zonele de munte. Deşi unele obiceiuri nu s-au mai păstrat, iar unele tehnici de înfăptuire a focului s-au modernizat, spiritul unitar al sărbătorii rezistă.
Ca semnificaţie, sărbătoarea este un prilej de bucurie pentru oamenii locului, care aduc prinos de mulţumire darurilor bogate ale toamnei.
Dar cei mai fericiţi sunt copii. Ei merg cu mult înainte să se aducă cetina, lemnele, frunzele de nuc cu care se va face focul. Când totul este gata, copii se aşează în semicerc şi aşteaptă aprinderea focului. Se face larmă mare când apar primele limbi de foc şi se strigă în cor, de mai multe ori:
“Hai la focul lui Sumedru
C-a mâncat căţeaua, iedul
Şi-a mai rămas un hartan
Şi l-am dat la un ţigan
Şi-a mai rămas o firimitură
Şi-am băgat-o în căciulă
Şi-am mâncat-o mai târziu
Şi de foame nu mai ştiu!”

După ce se termină de strigat, toţi cei strânşi în jurul focului împart copiilor, ca la colindeţe, mere, covrigi, nuci, biscuiţi. Trăistuţele care au fost pregătite din timp, acum sunt pline, spre bucuria celor mici. În jurul focului se încinge o horă mare, iar când lemnele au ars de tot, cei prezenţi se întorc la casele lor. Cenuşa, cărbunii aprinşi şi alte resturi din rugul funerar sunt luate de săteni pentru a fertiliza grădinile şi livezile, pentru ca recoltele să fie la fel de bogate şi în anul ce vine.
Focul are un rol purificator şi protector împotriva relelor, a necazurilor şi, totodată, ţine la distanţă fiarele codrului. Se crede că morţii vin şi se încălzesc la aceste focuri. Dacă în grădină a rămas o încă floare încă neofilită, nu se rupe. Se spune că frumuseţea ei este înspre alinarea celor morţi.
Faptul că acest obicei în ajun de Sfântul Dumitru încă se mai păstrează, este o bucurie. Depinde de noi (dar şi de înţelepciunea localnicilor), să menţinem acest ritual pur, nealterat. Aşa că am stabilit că la anul, în aceeaşi seară minunată, spre fericirea copiilor şi a localnicilor, să strigăm din nou:
“Hai la focul lui Sumedru
Că a prins Dumitru iedu’!”

Educatoare Găvan Camelia Melania
Grădiniţa Cepari Ungureni, com. Cepari
(Postat noiembrie 2014)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top